Noul Cod penal adnotat | Autor: Voicu Puscasu

Comentariile pe articole isi propun sa prezinte formele si limitele trecerii de la vechiul la noul Cod penal.

In acest demers, valorificand literatura de specialitate si jurisprudenta in materie, autorii examineaza, in principal, urmatoarele patru aspecte: corespondenta, eventual lipsa de corespondenta, cu prevederile din Codul penal anterior sau cu normele penale din legile speciale; elementele de continuitate, elemente care au fost preluate din reglementarea anterioara; elementele ce fac diferenta dintre cele doua reglementari succesive, respectiv legea penala mai favorabila.

Autorii au incercat sa identifice posibile solutii la problemele care vor aparea in practica, imediat dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal, probleme ce pot rezulta si din intelegerea diferita a continutului noilor reglementari.

Explicatiile pot fi utile nu numai practicienilor si teoreticienilor dreptului, dar si studentilor, pentru care dobandirea cunostintelor va fi facilitata si de perspectiva comparativa intre vechea si noua reglementare.

EXTRAS:

PARTEA GENERALĂ

Titlul I. Legea penală şi limitele ei de aplicare

Capitolul I. Principii generale

(...)

Art. 2. Legalitatea sancţiunilor de drept penal. (1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită.

(3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.

C. pen. 1969

- Art. 2. Legalitatea incriminării. Legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.

- Art. 11. Neretroactivitatea legii penale. Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.

LPANCP

- Art. 7. Ori de câte ori o normă în vigoare face trimitere la una sau mai multe infracţiuni prevăzute de Codul penal din 1969 sau de o lege specială modificată prin dispoziţiile prezentei legi, trimiterea se consideră făcută la infracţiunea sau infracţiunile prevăzute de legea nouă, având aceleaşi elemente constitutive.

- Art. 11. Dispoziţiile art. 62 din Codul penal privind amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii nu se aplică în cazul infracţiunilor săvârşite anterior intrării în vigoare a acestuia şi nu vor fi avute în vedere pentru determinarea legii penale mai favorabile.

- Art. 12. (1) În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă. (2) Pedeapsa complementară prevăzută la art. 55 lit. c) din Codul penal nu se aplică în cazul infracţiunilor comise anterior intrării în vigoare a acestuia. 

- Art. 236. Dispoziţiile părţii generale a Codului penal, precum şi dispoziţiile generale ale prezentei legi se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Observaţii

Faţă de C. pen. 1969, a fost extins domeniul de aplicabilitate a principiului legalităţii şi asupra măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative, legiuitorul renunţând la soluţia retroactivităţii obligatorii a măsurilor de siguranţă şi educative prevăzute de legea nouă, astfel cum prevedea art. 12 alin. (2) C. pen. 1969.

Subliniem că, independent de legea penală mai favorabilă, instanţa trebuie să respecte principiul legalităţii sancţiunii şi să nu aplice o pedeapsă accesorie, complementară sau o măsură de confiscare care nu era prevăzută de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei [spre exemplu, cazul de confiscare prevăzut de art. 112 lit. c)]. Astfel, instanţele nu trebuie să realizeze o aplicare strictă a art. 12 alin. (1) LPANCP, chiar actul normativ conţinând o excepţie de la această regulă, respectiv prevederile art. 12 alin. (2) LPANCP privind aplicarea pedepsei complementare a publicării hotărârii judecătoreşti. Regula este valabilă a fortiori şi pentru pedepsele principale, o consfinţire în acest sens fiind art. 11 LPANCP privind amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii.

Prin urmare, în ipotezele amintite, dar şi în alte cazuri nereglementate, chiar dacă legea mai favorabilă din punctul de vedere al pedepsei principale este NCP, instanţa nu poate aplica acele pedepse complementare, accesorii, măsuri de siguranţă sau educative (mai severe) prevăzute de legea nouă, dar nereglementate de C. pen. 1969.

(...)