Noul Cod penal - comentarii pe articole | Coordonator: Tudorel Toader

EXTRAS: 

(...)

EXPLICAŢII

Articolele 1 şi 2 separă principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (care se regăsea în art. 2 CP 1969) în două principii distincte. Unii teoreticieni au criticat această soluţie, considerând că desparte nejustificat elementele structurii normei penale care este compusă din precept şi sancţiune, ceea ce ar implica o formulare unitară în cadrul principiului legalităţii, a preceptului şi a sancţiunii. „Legalul şi ilegalul în dreptul penal trebuie să fie privite sub un îndoit aspect: al infracţiunii şi al pedepsei. Împreună aceste două aspecte constituie ceea ce se numeşte legalitatea incriminării”.

Principiul legalităţii este un principiu fundamental al dreptului penal, formulat de Cesare Beccaria şi preluat în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din 1789 drept cel mai de seamă instrument de protecţie împotriva arbitrariului şi abuzului (N. Giurgiu). După acest moment, principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege) a fost preluat în toate documentele importante care garantează drepturile fundamentale ale omului şi în cvasitotalitatea constituţiilor şi legislaţiilor penale moderne, sub diverse formulări.

Principiul legalităţii incriminărilor şi pedepselor nu are o enunţare unitară nici în cuprinsul Constituţiei. Articolul 23 alin. (12) din Constituţie se referă doar la legalitatea pedepselor, însă art. 73 alin. (3) lit. h), care reglementează sfera legilor organice, prevede împreună „infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”. Noţiunea de „pedeapsă” din Constituţie trebuie înţeleasă în sensul ei larg, referindu- se la legalitatea tuturor sancţiunilor de drept penal, nu doar la legalitatea pedepselor.

Consacrarea acestui principiu are unele consecinţe directe: pentru Parlament – exclusivitatea creării normelor de drept penal, obligativitatea exercitării efective şi eficiente a acestei funcţii, exigenţa în planul tehnicii legislative (crearea de texte simple, clare, cu formulare transparentă şi accesibilă public); pentru judecător – imposibilitatea de a refuza aplicarea legii, obligaţia de a determina cu exactitate încadrarea juridică, de a interpreta strict legea penală şi interdicţia de a aplica legea penală prin analogie. Dintre consecinţele mediate ale aplicării acestui principiu amintim, în anumite situaţii, cele referitoare la cerinţa dublei incriminări, regimul de prioritate al convenţiilor internaţionale la care aderă statul român, în caz de conflict cu normele penale interne, regimul imunităţii de jurisdicţie (N. Giurgiu).

Articolul 1 alin. (2) NCP este corespondentul art. 11 CP 1969, cu denumirea marginală „Neretroactivitatea legii penale”, şi stabileşte regula anteriorităţii prevederii unei fapte ca infracţiune, în raport cu data comiterii faptei.

(...)

Fenomenul spălării banilor, din punct de vedere juridic, este foarte puţin cercetat în ştiinţa penală românească.

Aceasta carte vine să acopere golul din acest domeniu şi, fără să îşi asume rolul de pionierat, identifică elementele de bază ale fenomenului spălării banilor, instituţiile implicate în combaterea acestuia, rolul procurorului în faza de prevenire a acestuia, importanţa cooperării internaţionale.

Se urmăreşte evoluţia legislaţiei naţionale raportată la evoluţia legislaţiei internaţionale şi comunitare şi la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, punându-se accent pe interpretarea legislaţiei în practica judiciară referitoare la sancţionarea autonomă a infracţiunii de spălare a banilor şi la confiscarea extinsă ca mijloc de aplicare a principiului potrivit căruia criminalitatea nu aduce venituri.

Lucrarea este axată mai mult pe aspecte practice, de investigare a infracţiunii de spălare a banilor din punct de vedere al procurorului, stăpânul absolut al fazei de urmărire penală, iar în baza acesteia pot fi create noi posibilităţi pentru aplicarea şi folosirea reală a datelor ştiinţifice, în scopul eficientizării metodelor folosite de autorităţi

Aceasta culegere a apărut la scurt timp după intrarea în vigoare a noilor coduri; conţine atât Codul penal şi Codul de procedură penală consolidate, cât şi extrase din Legile pentru punerea în aplicare a acestora.

De asemenea, sunt incluse şi modificările aduse Noului Cod penal prin Legea nr. 159/2014 şi D.C.C. nr. 508/2014 şi Noului Cod de procedură penală prin O.U.G. nr. 82/2014 şi D.C.C. nr. 641/2014; sunt cuprinse şi deciziile de interpretare ale dispoziţiilor procesuale emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, introduse sub articolele la care se referă.

Cat preveste includerea tabelelor de corespondenţe cu vechile reglementări, acestea facilitează studiul comparativ al acestora, iar indexul alfabetic detaliat permite consultarea rapidă a instituţiilor de drept de interes.