Drept penal. Partea speciala. Conform Noului Cod penal | Autori: Mari-Claudia Ivan, Ivan Gheorghe

EXTRAS:

PARTEA GENERALĂ

Titlul I. Legea penală şi limitele ei de aplicare

Capitolul I. Principii generale

(...)

Art. 2. Legalitatea sancţiunilor de drept penal. (1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită.

(3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.

C. pen. 1969

- Art. 2. Legalitatea incriminării. Legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.

- Art. 11. Neretroactivitatea legii penale. Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.

LPANCP

- Art. 7. Ori de câte ori o normă în vigoare face trimitere la una sau mai multe infracţiuni prevăzute de Codul penal din 1969 sau de o lege specială modificată prin dispoziţiile prezentei legi, trimiterea se consideră făcută la infracţiunea sau infracţiunile prevăzute de legea nouă, având aceleaşi elemente constitutive.

- Art. 11. Dispoziţiile art. 62 din Codul penal privind amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii nu se aplică în cazul infracţiunilor săvârşite anterior intrării în vigoare a acestuia şi nu vor fi avute în vedere pentru determinarea legii penale mai favorabile.

- Art. 12. (1) În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă. (2) Pedeapsa complementară prevăzută la art. 55 lit. c) din Codul penal nu se aplică în cazul infracţiunilor comise anterior intrării în vigoare a acestuia. 

- Art. 236. Dispoziţiile părţii generale a Codului penal, precum şi dispoziţiile generale ale prezentei legi se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Observaţii

Faţă de C. pen. 1969, a fost extins domeniul de aplicabilitate a principiului legalităţii şi asupra măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative, legiuitorul renunţând la soluţia retroactivităţii obligatorii a măsurilor de siguranţă şi educative prevăzute de legea nouă, astfel cum prevedea art. 12 alin. (2) C. pen. 1969.

Subliniem că, independent de legea penală mai favorabilă, instanţa trebuie să respecte principiul legalităţii sancţiunii şi să nu aplice o pedeapsă accesorie, complementară sau o măsură de confiscare care nu era prevăzută de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei [spre exemplu, cazul de confiscare prevăzut de art. 112 lit. c)]. Astfel, instanţele nu trebuie să realizeze o aplicare strictă a art. 12 alin. (1) LPANCP, chiar actul normativ conţinând o excepţie de la această regulă, respectiv prevederile art. 12 alin. (2) LPANCP privind aplicarea pedepsei complementare a publicării hotărârii judecătoreşti. Regula este valabilă a fortiori şi pentru pedepsele principale, o consfinţire în acest sens fiind art. 11 LPANCP privind amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii.

Prin urmare, în ipotezele amintite, dar şi în alte cazuri nereglementate, chiar dacă legea mai favorabilă din punctul de vedere al pedepsei principale este NCP, instanţa nu poate aplica acele pedepse complementare, accesorii, măsuri de siguranţă sau educative (mai severe) prevăzute de legea nouă, dar nereglementate de C. pen. 1969.

(...)

STOC EPUIZAT!

EXTRAS:

Cuvânt-înainte

După adoptarea în anul 2009 a noului Cod penal al României, a apărut necesitatea elaborării unor lucrări care să explice, să interpreteze şi să lămurească înţelesul dispoziţiilor acestuia.

Lucrarea cuprinde o analiză temeinică a conţinutului Părţii speciale a noului Cod penal în ceea ce priveşte tematica pentru licenţă, pentru concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, precum şi pentru admiterea la Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, cu trimiteri atât la doctrină, cât şi la soluţiile instanţelor care au rămas valabile în raport cu aceste dispoziţii.

Evident, fiind doar un curs selectiv de drept penal special, lucrarea nu a urmărit o analiză completă a tuturor infracţiunilor din Codul penal, ci doar a acelora care vizează cele mai importante valori sociale şi care, datorită frecvenţei întâlnite în practica judiciară, sunt avute în vedere la examenele de licenţă, de admitere în magistratură sau avocatură. Pentru cei care vor să consulte o lucrare în care sunt analizate toate infracţiunile din Codul penal, recomandăm lucrarea „Noul Cod penal comentat, Partea specială”, sub coordonarea prof. univ. dr. Vasile Dobrinoiu.

În elaborarea lucrării am ţinut seama nu numai de lucrările fundamentale în materia Părţii speciale a Codului penal elaborate, în principal, de Institutul de Cercetări Juridice, ci de toate cursurile apărute până în prezent, uneori de autori mai puţin cunoscuţi, dar nu mai puţin merituoşi. În acelaşi timp, am consultat ultimele lucrări apărute în această materie în Franţa (îndeosebi după adoptarea noului Cod penal din 1994), Italia, Spania, Elveţia, Germania, în ideea de a oferi cititorilor surse actuale de informare şi documentare în materia Părţii speciale a dreptului penal şi de a-i obişnui cu tendinţa existentă în Europa, de unificare comunitară a instituţiilor de drept penal.

Totodată, am semnalat impactul produs în practica judiciară de unele soluţii adoptate de Curtea Constituţională, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursurile în interesul legii şi unele hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, subliniind compatibilitatea conţinutului normativ al infracţiunilor vizate cu spiritul acestor hotărâri.

În final, am considerat că este de datoria noastră să facem unele propuneri de lege ferenda. Primind aceste semnale, studenţii, precum şi practicienii din sfera dreptului penal vor putea să urmărească discuţiile parlamentare, să-şi confrunte propriile lor opinii cu cele rezultate din aceste dezbateri şi din dezbaterile instanţelor de specialitate, pentru a înţelege mai bine originea, evoluţia şi esenţa unor instituţii ale dreptului penal.

Prin întregul său conţinut, lucrarea are menirea de a contribui la înţelegerea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor Părţii speciale a dreptului penal, la interpretarea lor unitară, la găsirea soluţiilor corespunzătoare pentru diversele cazuri care inevitabil apar în practica judiciară.

Autorii