Romana
English
Български
Türkçe
Cosul de Cumparaturi
Yahoo Messenger
- Code: 978-606-678-666-9
- Producator: Editura Hamangiu
-
Rating:
EXTRAS:
Capitolul I. Pedepsele în antichitate
§1. Aspecte introductive
1. Dintotdeauna şi peste tot în lume, apărarea valorilor sociale împotriva faptelor periculoase a reprezentat o preocupare esenţială a societăţii. După apariţia statului, apărarea valorilor sociale împotriva faptelor ilicite periculoase a devenit o funcţie importantă a acestuia, realizată cu ajutorul normelor juridice consacrate de autorităţile publice instituite chiar de el.
Dreptul este destinat să reglementeze conduita umană, relaţiile sociale care se nasc între indivizi, membri ai unei colectivităţi, ai unei societăţi, în timp ce de respectarea prevederilor normelor juridice se leagă promovarea şi apărarea valorilor sociale ale oricărei societăţi. Dreptul, prin normele sale, este cel chemat să asigure „ordinea socială, binele public şi progresul social, să contribuie la fericirea unui număr cât mai mare de oameni şi să evite în cel mai înalt grad suferinţa”.
În orice etapă a evoluţiei sociale s-a considerat că omul nu va conştientiza în mod real gravitatea şi efectele dăunătoare ale faptelor sale dacă nu va resimţi personal efectele mai mult sau mai puţin aspre ale pedepsei aplicate. Pentru a reliefa toate acestea, trebuie adusă în prim-plan o definiţie celebră şi plastică a noţiunii de pedeapsă aparţinând lui Hugo Grotius, care sus- ţinea că „pedeapsa este răul suferinţei ce intervine pentru răul faptei” („Poena est malum passionis quod infligitur propter malum actionis”).
(...)
Cuprins
Partea I. Despre pedepse si sanctiuni de-a lungul evolutiei societatii
Capitolul I. Pedepsele în antichitate
§1. Aspecte introductive
§2. Pedepsele, de la epoca tribală la Antichitate
2.1. Pedepsele, de la epoca tribală la Codul lui Hammurabi
2.2. Ideea de sancţiune juridică în dreptul roman şi în Grecia antică
§3. Definirea de‑a lungul timpului a noţiunilor de „pedeapsă” şi „sancţiune”
3.1. Sancţiunea – rezultat al intervenţiei divine
3.2. Sancţiunea – efect al constrângerii morale
3.3. Sancţiunea – constrângere economică
3.4. Sancţiunea – rezultat al constrângerii penale
§4. Esenţa, caracterele, scopul şi funcţiile pedepsei
Capitolul al II‑lea. evoluţia pedepselor şi a sancţiunilor în dreptul românesc
§1. Sistemul punitiv în perioada geto‑dacă şi în epoca feudală
§2. Tipuri de sancţiuni specifice dreptului administrativ românesc
2.1. Sancţiuni administrativ-disciplinare
2.2. Sancţiuni administrativ-patrimoniale
2.3. Asemănări şi deosebiri între sancţiune şi pedeapsă
§3. Sancţiuni apropiate de tiparul sancţiunilor contravenţionale actuale
3.1. Legislaţia românească privitoare la contravenţii în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea
3.2. Reglementarea contravenţiilor şi a sancţiunilor acestora în Codul penal din 1936
3.3. Reglementarea contravenţiilor şi a sancţiunilor acestora în Codul penal din 1941
Capitolul al III‑lea. răspunderea juridică, consecinţă a aplicării sancţiunilor
§1. Răspunderea contravenţională, formă a răspunderii juridice
§2. Abaterea administrativă, cauză a aplicării sancţiunilor administrative
§3. Distincţia dintre sancţiunile de drept administrativ şi măsurile de simplă poliţie administrativă
3.1. Măsurile de simplă poliţie administrativă
3.2. Despre poliţia administrativă şi ordinea publică în Franţa
3.3. Despre constrângerea administrativă şi alte măsuri administrative de prevenire din Republica Moldova
Capitolul al Iv‑lea. evoluţia reglementării răspunderii pentru contravenţii
§1. Teorii privind delimitarea contravenţiei de infracţiune
§2. Etapa dezincriminării contravenţiilor în România
§3. Reglementarea contravenţiilor şi a sancţiunilor contravenţionale prin Legea nr. 32/1968
§4. Reglementarea contravenţiilor şi a sancţiunilor contravenţionale prin O.G. nr. 2/2001
Capitolul al v‑lea. răspunderea şi sancţiunea contravenţională în dreptul administrativ românesc
§1. Noţiunea de contravenţie. Natura juridică a contravenţiei
§2. Trăsăturile contravenţiei
§3. Comparaţie între contravenţie şi alte forme de ilicit
3.1. Paralelă între contravenţie şi infracţiune
3.2. Paralelă între contravenţie şi abatere disciplinară
3.3. Paralelă între contravenţie şi fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni
§4. Subiectele răspunderii contravenţionale
4.1. Persoana fizică
4.2. Persoana juridică
§5. Cauze care înlătură caracterul contravenţional al faptei
5.1. Legitima apărare
5.2. Starea de necesitate
5.3. Constrângerea
5.4. Cazul fortuit
5.5. Minoritatea
5.6. Iresponsabilitatea
5.7. Beţia involuntară completă (accidentală)
5.8. Eroarea de fapt
5.9. Infirmitatea
§6. Aspecte de drept comparat privitoare la regimul juridic al contravenţiilor şi sancţionarea acestora
Partea a II‑a. Formele sancţiunilor contravenţionale
în Dreptul românesc şi comparat
Capitolul I. sancţiunile contravenţionale principale din dreptul românesc
§1. Conduita ilicită – baza aplicării sancţiunii
§2. Tipuri de sancţiuni specifice dreptului administrativ
§3. Sancţiunile contravenţionale principale
3.1. Avertismentul
3.2. Amenda
3.3. O sancţiune contravenţională desfiinţată – închisoarea contravenţională
3.4. Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii
Capitolul al II‑lea. sancţiuni contravenţionale complementare şi sancţiuni contravenţionale specifice anumitor domenii de activitate
§1. Sancţiuni contravenţionale complementare
1.1. Confiscarea
1.2. Desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului la starea iniţială
1.3. Retragerea autorizaţiei de funcţionare
1.4. Închiderea efectivă a sediului unităţii
1.5. Blocarea contului bancar
§2. Sancţiuni contravenţionale specifice unor domenii de activitate
2.1. Sancţiuni contravenţionale specifice dreptului muncii
2.2. Dreptul mediului şi domeniul silviculturii
2.3. Sancţiuni contravenţionale specifice circulaţiei rutiere
2.4. Sancţiuni contravenţionale specifice altor domenii de activitate
Capitolul al III‑lea. aspecte de drept comparat privind răspunderea contravenţională
§1. Răspunderea contravenţională specifică unor state europene
§2. Privire de ansamblu asupra sistemului contravenţiilor în dreptul anglo‑saxon
§3. Despre sancţiuni contravenţionale aplicabile în diferite state europene
Capitolul al IV‑lea. aplicarea în timp a legii contravenţionale
§1. Principiul retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile
§2. Decizii ale Curţii Constituţionale privind art. 12 din Legea nr. 32/1968
§3. Decizia nr. 228/2007 a Curţii Constituţionale
Capitolul al v‑lea. aspecte deosebite privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale
§1. Particularităţi ale procedurii de aplicare a sancţiunilor contravenţionale
§2. Scurt istoric al procedurii contravenţionale
§3. Aspecte deosebite privitoare la plângerea contravenţională
3.1. Depunerea plângerii. Instanţa competentă
3.2. Termenul de depunere a plângerii
3.3. Reguli procedurale de soluţionare a plângerii contravenţionale
3.4. Efectul suspendării executării sancţiunii prin depunerea plângerii
3.5. Efectul plângerii contravenţionale asupra măsurilor complementare
Capitolul al VI‑lea. controverse legate de aplicarea unor sancţiuni contravenţionale
§1. Discuţii privitoare la aplicarea avertismentului
§2. Importanţa individualizării sancţiunilor contravenţionale
§3. Despre aplicarea amenzilor şi sistemul ablaţiunii
§4. Ideea răspunderii personale a contravenientului
§5. Despre ilegalitatea sancţiunii ridicării şi confiscării autovehiculelor
§6. Câteva consideraţii privind aplicarea sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii
§7. Prescripţia aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale
§8. Probleme apărute în întocmirea procesului‑verbal de contravenţie
8.1. Aspecte de ordin istoric
8.2. Natura juridică a procesului-verbal
8.3. Limba în care trebuie redactat procesul-verbal
8.4. Sancţiunea contravenţională aplicată în baza unui act normativ indicat eronat
8.5. Importanţa descrierii faptei în cadrul procesului-verbal
8.6. Nespecificarea obiecţiunilor în procesul-verbal de contravenţie
8.7. Concluzii
Capitolul al VII‑lea. sancţiunile contravenţionale din perspectiva convenţiei europene a drepturilor omului
§1. Drepturile omului, drepturi fundamentale
§2. Aplicarea dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului în materie contravenţională
2.1. Noţiunea de acuzaţie penală în viziunea Curţii Europene a Drepturilor Omului
2.2. Calificarea faptei conform dreptului intern
2.3. Natura şi gravitatea sancţiunilor contravenţionale
§3. Prezumţia de nevinovăţie şi problema răsturnării sarcinii probei
§4. Accesul la un „tribunal imparţial” în cauzele contravenţionale
§5. Incidenţa art. 6 din Convenţie asupra sancţiunilor contravenţionale
5.1. Precizări introductive
5.2. Calificarea faptei în dreptul naţional
5.3. Natura şi gravitatea sancţiunii aplicate din perspectiva art. 6 din Convenţie
5.4. Dreptul celui acuzat de a participa la examinarea propriului proces şi de a interoga martorii din proces
§6. Caracterul de titlul executoriu în dreptul român al hotărârilor date de Curtea de la Strasbourg
Capitolul al vIII‑lea. concluzii şi propuneri de lege ferenda
Bibliografie
Index
| Titlul cartii: | Sanctiunile contraventionale. Aspecte de drept material in dreptul romanesc si comparat |
|---|---|
| Numele autorului/lor: | Madalina-Elena Mihailescu |
| Editura: | Hamangiu |
| Data aparitiei: | 26 Iunie 2013 |
| Numar de pagini: | 464 |
| ISBN: | 978-606-678-666-9 |
| Tip coperta: | Carte brosata |
| Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator): | 39 |
| Formatul de livrare: | Carte in format tiparit |
by , 01 Oct 2013
Lucrarea de fata reprezinta o analiza a sanctiunilor contraventionale specifice sistemului de drept romanesc, dar si altor state europene ale caror legislatii apartin sistemului de drept romano-germanic sau celui de common law.
|
Legile administraţiei publice 2013 | Autor: Ovidiu PodaruEXTRAS: Art. 2. Semnificaţia unor termeni. (1) [1] În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) persoană vătămată – orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate; b) autoritate publică – orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; c) act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ; d) act administrativ-jurisdicţional – actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială; (...)
STOC EPUIZAT!
Pretul nostru:
15.00 Lei (RON)
|
|
Jurisprudenta comentata in materia achizitilor publice (Volumul III) | Autor: Dumitru-Daniel SerbanEXTRAS: PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL Capitolul I. Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia de contencios administrativ şi fiscal 1. Achiziţie directă. Contestaţie respinsă de Consiliu ca inadmisibilă întrucât achiziţia directă nu reprezintă o procedură de atribuire. Decizie nelegală. Contestaţia trebuia declinată către instanţa de judecată, iar nu respinsă ca inadmisibilă Curtea, analizând plângerea formulată în cauză, constată următoarele: Colegiul Tehnic M.C. Hunedoara a organizat procedura atribuirii directe a contractului având ca obiect servicii de organizare de seminarii. Valoarea estimată a contractului este de 14.085 euro, fără TVA, fiind aplicabile prevederile art. 19 din ordonanţă, potrivit cărora autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei nu depăşeşte echivalentul în lei a 15.000 euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ, care se consideră a fi contract de achiziţie publică, iar obligaţia respectării prevederilor ordonanţei se limitează numai la prevederile art. 204 alin. 2. Potrivit art. 3 lit. ş), procedura de atribuire cuprinde etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă şi de către candidaţi/ofertanţi pentru ca acordul părţilor privind angajarea în contractul de achiziţie publică să fie considerat valabil; procedurile de atribuire sunt: licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluţii. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională sau în justiţie, în condiţiile ordonanţei – art. 255 alin. 1. În consecinţă, în temeiul prevederilor menţionate anterior şi al art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului. Raportat la art. 283 din ordonanţă şi art. 158 C. proc. civ., se va admite plângerea împotriva deciziei prin care Consiliul a respins contestaţia petentei ca inadmisibilă, pe considerentul că nu intra în competenţa sa, procedura de atribuire nefiind una dintre cele şase proceduri de atribuire. Se va desfiinţa decizia atacată şi se va trimite acţiunea în contencios formulată de petentă spre competentă soluţionare Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Hunedoara. Comentariu A se vedea nota aferentă deciziei nr. 2160 din 27 iulie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi încheierea din 5 octombrie 2011, din dosarul nr. 8958/95/2011 al Tribunalului Gorj, Secţia a II-a civilă. EXTRAS:
Pretul nostru:
59.00 Lei (RON)
|
![Drept constitutional si institutii politice [Editia a III-a] | Autor: Gheorghe Iancu](http://librariejuridica.ro/userfiles/productboximages/product_1214.jpg)
