Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. Jurisprudenta comentata | Autor: Cotoi Florin

Lucrarea Probatiunea in Romania. Evaluari normative si sociologice. Cu referiri la Noul Cod penal | Autor: Oancea Gabriel realizeaza o trecere în revistă a evoluţiei instituţiei probaţiunii din România, fiind evidenţiate atât etapele care au marcat acest proces din punct de vedere normativ, dar şi demersurile de adaptare a practicilor probaţiunii la tendinţele internaţionale în materia reabilitării persoanelor aflate în conflict cu legea penală.

În condiţiile în care serviciile de probaţiune îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură celelalte instituţii din sistemul de justiţie penală şi în special cu instanţele de judecată, cartea include şi o evaluare a percepţiei judecătorilor cu privire la importanţa şi utilitatea acestor activităţi în procesul de individualizare şi punere în executare a pedepselor.

"Dovezile sunt antidotul marturiilor mincinoase" spunea Francis Bacon, inca de la inceputul secolului al XVII-lea. Acest adevar ce razbate peste timp ar putea deveni deviza oricarui organ de cercetare penala, ca reprezentant al societatii care l-a investit si care i-a transferat autoritatea sa morala.

Este in afara oricaror discutii faptul ca nobila misiune de aparare a ordinii si linistii publice, vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor, avutului public si privat solicita, din partea organelor de ancheta penala, o preocupare continua pentru perfectionarea pregatirii de specialitate. Spre deosebire de alte profesii, "meseria" de anchetator capata in zilele noastre valente superioare. Ca o conditie de sine qua non a inaltului profesionalism, cultul pentru adevar trebuie sa se manifeste in stricta concordanta cu litera si spiritul legii, intr-un climat care sa asigure si sa garanteze libertatile si drepturile cetatenesti.

"Persoanele raspunzatoare de aplicarea legii trebuie sa se achite permanent de datoria pe care le-o impune legea, servind colectivitatea si protejand orice persoana impotriva actelor ilegale, conform inaltului grad de responsabilitate pe care il cere profesia lor".

Marea majoritate a faptelor de natura penala sunt constatate de catre organele de politie din compartimentele judiciar, combaterea crimei organizate, combaterea criminalitatii economico-financiare, paza si ordine publica, politie rutiera s.a. Acestea sunt chemate sa desfasoare activitatile de urmarire penala de prima urgenta: cercetarea la fata locului, constatarea infractiunii flagrante, ascultarea partii vatamate, dispunerea unor constatari tehnico-stiintifice si medico-legale, identificarea si ascultarea martorilor, efectuarea perchezitiei, identificarea, urmarirea si prinderea faptuitorilor etc. Acestora li se adauga si alte activitati specifice pentru probarea activitatii infractionale si dovedirea vinovatiei. Prin urmare, activitatile specifice anchetei penale nu sunt atributul exclusiv al compartimentelor de cercetare penala, deoarece la aflarea adevarului si justa solutionare a cauzelor aflate in instrumentare concura, deopotriva, si celelalte formatiuni, in raport cu specificul si atributiile ce le sunt conferite prin lege.

Prin competenţa penală se înţelege capacitatea obiectivă pe care o are fiecare organ să concureze la realizarea justiţiei represive, de a îndeplini anumite acte procedurale.

Cu alte cuvinte, a stabili competenţa unei instanţe în materie penală, înseamnă a determina care sunt cauzele pe care ea le poate judeca.

Fără a diminua cu nimic rolul celorlalte două faze ale procesului penal - urmărirea penală şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti - putem spune că judecata penală reprezintă faza procesual penală cu conţinutul cel mai bogat şi totodată cu cea mai mare importanţă în cadrul procesului penal. Aici principiile care guvernează întregul proces penal îşi dau măsura valorii lor garantând respectarea legii şi aflarea adevărului.

Necesitatea fazei de judecată în procesul penal rezidă din interpretarea dispoziţiilor constituţionale prevăzute în art. 126 alin. 1: „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.

Judecata penală ca fază a procesului penal are ca obiect soluţionarea cauzei în mod definitiv. Aceasta presupune pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, susceptibilă de a fi pusă în executare, în scopul realizării depline şi definitive a sarcinilor justiţiei penale.

EXTRAS:

Capitolul I. Reglementarea instituţiei camerei preliminare şi

modificările aduse de noul Cod de procedură penală cu privire la nulităţi,

prezentarea materialului de urmărire penală şi sesizarea instanţei

Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală, activitatea de verificare a legalităţii sesizării instanţei şi a legalităţii administrării probelor ori a efectuării actelor de către organele de urmărire penală se va efectua de către judecătorul de cameră preliminară, care în faza premergătoare şi distinctă judecăţii va trebui să efectueze controlul specific astăzi instituţiilor reglementate de art. 300 şi art. 332 CPP.

Având în vedere modificările majore ce vor surveni în cadrul procedurii penale cu ocazia intrării în vigoare a noului cod, considerăm că se impune a fi făcută o prezentare succintă a noii instituţii a camerei preliminare şi totodată o evidenţiere a modificărilor care vor fi aduse principalelor instituţii juridice ce vor avea în continuare relevanţă la momentul verificării realizate în cadrul procedurii camerei preliminare.

Această prezentare va facilita în acelaşi timp parcurgerea cu uşurinţă a speţelor şi notelor doctrinare ce fac obiectul prezentei lucrări, din perspectiva noilor instituţii şi noţiuni juridice.

Liberarea conditionata in reglementarea noului Cod penal si a Legii nr. 254/2013 | Autor: Maximilian Balasescu reprezinta un studiu complet al institutiei liberarii conditionate, avand la baza reglementarile din noile coduri penal si de procedura penala, precum si din legile speciale aferente.

In noua sa reglementare, Liberarea conditionata a cunoscut modificari semnificative atat sub aspectul conditiilor de acordare, cat si al procesului de reintegrare sociala a condamnatului. Astfel, cartea isi dovedeste pe deplin oportunitatea, mai ales tinand cont de faptul ca liberarea conditionata nu a mai fost tratata intr-o lucrare monografica de aproape doua decenii.

Lucrarea este structurata in sapte capitole in care sunt analizate evolutia cadrului de reglementare, conceptul, caracterele si modalitatile liberarii conditionate, conditiile de acordare a acesteia, masurile de supraveghere si obligatiile celui liberat conditionat, revocarea, anularea, efectele si procedura liberarii conditionate. Nu lipsesc nici elemente de drept comparat sau date oficiale obtinute de la Administratia Nationala a Penitenciarelor, care pun in evidenta larga incidenta a acestei institutii in randul condamnatilor.