NOUL COD CIVIL SI REGLEMENTARILE ANTERIOARE (2012)

Prin formatul de prezentare îngrijit, coperta frumos cartonată şi interiorul cusut, lucrarea de față, care a văzut lumina tiparului în noiembrie 2011, se adresează în primul rând acelui segment al utilizatorilor care zilnic, prin prisma profesiei, au nevoie de noul cod civil ca şi instrument de birou.

Ediţia de faţă a acestei cărţi cuprinde, după cum rezultă chiar din grafica copertei:

- Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial  nr. 505 din 15 iulie 2011;

- Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil  (doar un EXTRAS);

- Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar  (INTEGRAL);

- Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil  (INTEGRAL);

- Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele  prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);

- Index alfabetic

Şi dacă unii dintre dvs. vă întrebaţi deja dacă grafica copertei a fost aleasă la întâmplare sau chiar vrea să transmită vreun mesaj, ei bine da, puzzle-ul de pe copertă are menirea de a spune, poate într-un alt mod decât prin cuvinte, că această carte este doar prima dintr-o întreagă colecţie ce va urma sub titlul "NOUL COD CIVIL COMENTAT ŞI ADNOTAT". Datorită volumului imens de muncă şi pentru că Editura Nomina Lex îşi doreşte să fie o lucrare de referinţă, cu adevărat utilă atât practicienilor dreptului, cât şi teoreticienilor, atât studenţilor la drept, cât şi altor categorii de profesionişti, editarea lucrării va avea loc de-a lungul mai multor volume, fără a se şti însă nici numărul exact al volumelor şi nici ordinea lor de apariţie. Primul dintre volume este deja prezentat pe coperta spate a acestei ediţii ad litteram şi va apărea cel mai probabil în cursul lunii decembrie 2011.

Titlul lucrării: NOUL COD CIVIL COMENTAT SI ADNOTAT (Art. 2.557-2.664). Cartea a VII-a: Dispoziţii de Drept Internaţional Privat

Autor / Coordonator: Avocat Eduard Dragomir

Colectie: Codul civil al României

Producător: Editura Nomina Lex, Info-Consulting Agency

ISBN: 978-606-8153-32-2

Numar de pagini: 623

Format: 148 X 215

Interior: cusut

Coperta: cartonată, tare, lucioasa

Data lansării: 3 Martie 2012

Disponibilitate: Pe stoc

Prezentare pe scurt: Lucrarea de faţă reprezintă prima publicaţie ce abordează dispozitiile Noului Cod civil al României în materia Dreptului Internaţional Privat. Totodată, pentru întâia oară sunt prezentate şi comentate toate articolele în materie; pentru prima dată, sub fiecare articol s-au introdus note ce cuprind trimiteri la legislaţia conexă cu articolul în cauză (atât din dreptul intern, cât şi din dreptul internaţional), trimiteri de natură a veni în sprijinul avocaţilor şi celorlalte categorii de profesionişti ai dreptului; pentru prima dată în acest domeniu sunt reproduse toate articolele corespondente din reglementarea anterioară, pentru ca oricine să poată analiza schimbările intervenite comparand de sine însuşi noul si vechiul cadru legal; sunt reproduse ad literram dispoziţiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil; sunt reproduse în citat definiţii doctrinare, acolo unde s-a considerat util; sunt prezentate elemente de drept comparat atât din statele membre ale Uniunii Europene, cât şi din alte state; sunt prezentate în extras şi câteva elemente de jurisprudenţă, atât din dreptul intern, cât şi european; legislaţia Uniunii Europene incidentă în cazul anumitor articole este reprodusă integral. Şi, în final, lucrarea se încheie cu un glosar de termeni şi expresii juridice şi un tabel general de observaţii, corespondenţe şi corelaţii.

EXTRAS:

Notă.

Precizăm că, prin O.U.G. nr. 4/2013, termenul de intrare în vigoare a noului Cod de procedură civilă a fost prorogat până la 15 februarie 2013, iar prin Legea privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, s-a dispus amânarea aplicării anumitor dispoziţii din noul Cod până la 1 ianuarie 2016. A se vedea textul integral al acestor acte normative infra, la finalul lucrării.

EXTRAS:

CATEGORII DE CONTRACTE

§ 1. Clasificări expres prevăzute în Noul cod civil

a). După raportul dintre obligaţii, contractele sunt: sinalagmatice şi unilaterale.

Contractele sinalagmatice sunt acelea în care „obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente”, aşa încât fiecare parte are atât calitatea de creditor, cât şi cea de debitor (art. 1171 C. civ.). De exemplu, în contractul de vânzarecumpărare, părţile au, în acelaşi timp, calităţile de creditor şi debitor.

Contractele sinalagmatice constituie regula în materia contractelor.

Pe lângă reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, contractele sinalagmatice presupun şi un echilibru între prestaţiile părţilor (impus de accepţiunea generală a contractului, în sine).

Contractele unilaterale sunt cele în care obligaţiile părţilor nu sunt reciproce sau interdependente chiar dacă executarea lor „presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi” (art. 1171 C. civ.).

Noul cod civil instituie astfel un nou criteriu de departajare între contractul sinalagmatic şi cel unilateral: raportul dintre obligaţiile părţilor, manifestat prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor.

Precizăm că separarea de mai sus s-a făcut exclusiv pe criteriul „obligaţiilor” asumate în contract (deşi „voinţele” sunt esenţiale în actul privat).

b). După interesul (scopul) material urmărit de părţi, contractele sunt: cu titlu oneros şi cu titlu gratuit.

Contractele oneroase sunt cele în care „fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate”. De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, în care vânzătorul urmăreşte să obţină o sumă de bani, iar cumpărătorul să devină proprietarul lucrului.

Contractele gratuite sunt cele „prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj” (art. 1172 alin. 2 C. civ.). De exemplu, contractul de donaţie, împrumutul fără dobândă, depozitul gratuit etc.

Contractele cu titlu oneros se împart în contracte comutative şi contracte aleatorii.

Contractul comutativ este acela în care, „la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă”. De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, locaţiunea etc.

Contractul aleatoriu este cel care, „prin natura lui sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert” (art. 1173 alin. 2 C. civ.). De exemplu, în contractul de asigurare, de rentă viageră etc.

Contractele cu titlu gratuit se împart în: dezinteresate şi liberalităţi.

Contractele dezinteresate sunt cele în care se urmăreşte a se face un serviciu, fără contraprestaţie (de exemplu, comodatul, împrumutul fără dobândă etc.).

Liberalităţile sunt acte juridice prin care „o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane”. Sunt liberalităţi: donaţiile şi legatele cuprinse în testament (art. 984 C. civ.).

c). După forma cerută ad validitatem, contractele sunt: consensuale şi solemne.

Contractele consensuale sunt cele care se încheie „prin simplu acord de voinţă” al părţilor, solo consensu (adică ad validitatem, nu se cere şi o anumită formă - art. 1174 alin. 2 C. civ.).

Contractele solemne sunt cele a căror validitate este „supusă îndeplinirii unor formalităţi prevăzute de lege” (adică la cele patru condiţii de fond se adaugă şi condiţia formei, prevăzută ad validitatem).

Noul cod civil include în clasificarea contractelor „după modul de formare” şi contractul real. Astfel, „Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului”.

Rezultă că, potrivit legii, „remiterea bunului” în contractul real este o condiţie de validitate (alta decât cele prevăzute de art. 1179 C. civ.).

Precizăm că nu împărtăşim opinia de mai sus şi apreciem că predarea (remiterea, tradiţiunea) are natura juridică a unei obligaţii (speciale), care trebuie executată la momentul încheierii contractului.

Putem spune astfel că sintagma „contract real” are semnificaţia unui „contract materializat prin predarea efectivă a lucrului”.

Sunt contracte reale: comodatul, depozitul, darul manual etc., a căror încheiere nu poate fi concepută decât însoţită şi de predarea (efectivă) a lucrului.

d). După modul în care sunt exprimate voinţele contractante, sunt: contracte negociate, contracte de adeziune, contracte-cadru şi contracte obligatorii.

Contractele negociate sunt cele în care părţile, de comun acord, stabilesc con- ţinutul şi clauzele acestora. De exemplu, contractul de închiriere a locuinţei.

Contractele-cadru sunt cele în care „părţile convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta”. „Modalitatea de executare a contractului-cadru, în special termenul şi volumul prestaţiilor, precum şi, dacă este cazul, preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulterioare” (art. 1176 alin. 2 C. civ.).

Contractele obligatorii sunt cele a căror încheiere este impusă de lege (de exemplu, contractul de asigurare a autovehiculelor, R.C.A.).

Potrivit art. 1177 C. civ., „Contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale şi, în completare, dispoziţiilor prezentului cod”. Rezultă că dispoziţiile contractuale ale Codului civil constituie dreptul comun pentru contractele de consumaţie.

(...)

STOC EPUIZAT!

Avand in vedere faptul ca procesele in curs de judecata, precum si executarile silite incepute sub legea veche raman supuse acelei legi, s-a considerat utila indicarea, sub fiecare articol al noului Cod, a textelor corespondente din reglementarile anterioare (Codul de procedura civila de la 1865, Codul civil de la 1864 – partea referitoare la probe, Codul comercial, Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat, O.G. nr. 5/2001 privind somatia de plata sau O.U.G. nr. 119/2007 privind ordonanta de plata, acestea fiind abrogate de la 15 februarie 2013).

Ca noutate fata de editia anterioara, au fost incluse Legea nr. 72/2013 privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante (M. Of. nr. 182 din 2 aprilie 2013) si modificarile aduse O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar prin Legea nr. 127/2013 de aprobare a O.U.G. nr. 121/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative (M. Of. nr. 246 din 29 aprilie 2013).