Conventia europeana a drepturilor omului | Actualizare: 26 martie 2014

Aşa cum se va putea conchide din întregul parcurs al lucrării de faţă, în primul rând conceptul general de „cetăţenie” are o latură politică prin faptul că modalităţile de stabilire şi cadrul legal de instituire nu reprezintă altceva decât expresia voinţei suverane a unui popor.

Mai mult decât atât, orice om dintr-o societate îşi poate singur da seama că participă, în calitatea sa de cetăţean, la exercitarea puterii, astfel încât se poate spune că oricăruia dintre noi îi revine o foarte mică parte din puterea suverană a poporului. Ca exemplu elocvent în acest sens, poate fi dat dreptul cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în instituţiile parlamentare.

O altă latură a cetăţeniei este cea civilă, care se referă, spre exemplu, la drepturile privind libertatea individuală. În fine, cea de-a treia latură a cetăţeniei este cea socială, care include, spre exemplu, drepturile cetăţenilor la un standard decent de viaţă, dreptul la sănătate, dreptul al educaţie, dreptul la locuinţă etc.

Romania, in temeiul art. 20 al Constitutiei, confera dreptului international si european al drepturilor omului o pozitie privilegiata in dreptul intern.

Asadar, cunoasterea si aplicarea lui, prin insusirea prevederilor Conventiei, dar si prin aprofundarea jurisprudentei Curtii europene, a devenit o necesitate pentru practicieni.

Iata de ce, culegerea de fata – ingrijita de prof. univ. dr. Bianca Selejan-Gutan – poate reprezenta, pentru acestia, dar si pentru potentialii reclamanti, un prim ghid in universul complex si in continua miscare al „dreptului de la Strasbourg”.

Respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reprezinta elementul definitoriu pentru orice societate democratica, iar apararea si dezvoltarea lor au constituit preocupari constante ale ganditorilor umanitatii, din Antichitate pana in prezent. Cartea de fata ofera o analiza succinta a drepturilor si libertatilor fundamentale si a sistemelor de protectie a acestora.

Astfel, sunt examinate sursele de consacrare si protectie la nivel universal – Declaratia universala a drepturilor omului, cele doua Pacte internationale, precum si alte conventii incheiate sub egida Organizatiei Natiunilor Unite –, dar si cele regionale – in primul rand Conventia (europeana) pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si Protocoalele sale aditionale si Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

De asemenea, sunt prezentate aspecte ale protectiei drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in dreptul roman.

La finalul lucrarii a fost inclusa o anexa, care cuprinde principalele documente internationale si regionale in domeniul drepturilor omului.

Prin modalitatea de abordare si prin limbajul clar si accesibil, cursul se adreseaza in special studentilor, dar poate fi util tuturor celor care sunt interesati de domeniul atat de sensibil al drepturilor omului.