Noul Cod civil. Republicat Iulie 2011

Noul Cod civil. Comentarii este o lucrare aparuta in septembrie 2011, carte ce nu trebuie sa lipseasca de pe biroul niciunui avocat, magistrat, sau consilier, intrucat prezinta interes juridic foarte insemnat, avand in vedere ca piata de carte juridica din Romania este intr-o oarecare poticnire in domeniul noutatilor survenite in ultimul timp!

"Noul Cod civil", a cărui redactare şi adoptare au figurat în "Programul de guvernare 2009‐2012", pare a fi fost o iniţiativă legislativă necesară şi utilă. Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, cuprinde 7 cărţi, fiecare dintre acestea fiind divizată în titluri şi capitole - numărul de articole fiind de 2.664. 

Codul de procedura civila in Teste Grila pentru pregatirea examenelor de magistratura, avocatura si licenta

• Autor Monica Niculae
• Editura Nomina Lex
• Localitatea Bucureşti
• Anul 2009
• ISBN 978-606-92007-7-3
• Format A5
• Nr. pagini 421

Lucrarea de faţă, intitulată sugestiv „Uzucapiunea. Aspecte teoretice şi jurisprudenţă, îşi propune a răspunde, prin argumente doctrinare şi de practică judiciară, mai multor întrebări, precum: Ce este uzucapiunea?; Care este importanţa uzucapiunii în dreptul civil român?; Câte tipuri de uzucapiune cunoaşte sistemul nostru de drept?; Care sunt condiţiile cerute de lege pentru a opera uzucapiunea?; Care este modul de calcul al termenului în materie de uzucapiune?; Care sunt efectele uzucapiunii? etc.

Încă de la începutul parcurgerii materiei ar trebui să reţinem, pe scurt, că prescripţia, lato sensu, nu este altceva decât un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, în condiţiile stabilite de lege. Aceasta este o definiţie generală care, deşi pare ambiguă, ne-o dă chiar art. 1837 din Codul civil în vigoare.

Pentru a lămuri lucrurile, trebuie să înţelegem de la început că vorbim despre prescripţia achizitivă, numită şi uzucapiune, atunci când împlinirea termenului conduce la dobândirea unui drept şi avem în vedere prescripţia extinctivă atunci când împlinirea unui termen permite exonerarea debitorului de îndeplinirea unei obligaţii. Timpul este, astfel, elementul cheie esenţial, în ambele cazuri, servind fie la dobândirea, fie la pierderea dreptului.

Aşadar, se impune a delimita între cele două instituţii ale dreptului civil: prescripţia achizitivă (uzucapiunea) şi prescripţia extinctivă. În sistemul nostru legislativ, uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este un mod originar de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale asupra unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege. Spre deosebire de uzucapiune, prescripţia extinctivă constă în stingerea dreptului material la acţiune, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.

În materia pe care o analizăm (prescripţia achizitivă sau uzucapiunea), Codul civil reglementează: uzucapiunea de 30 de ani (denumită şi uzucapiunea de lungă durată) şi uzucapiunea de 10 până la 20 de ani (denumită şi uzucapiunea de scurtă durată).

Articolul 1890 din Codul civil prevede dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin simpla exercitare a unei posesii utile timp de 30 de ani, fără ca persoana care posedă să fie ţinută a dispune de un titlu şi fără să i se poată opune reaua credinţă. Astfel, pentru a uzucapa este suficient să se exercite o posesie utilă, timp de 30 de ani, fie ea chiar şi de rea credinţă şi fără vreun just titlu.

De la această regulă s-a instituit excepţia, prevăzută de art. 1895 şi art. 1896 din Codul civil, prin care s-a reglementat prescripţia achizitivă de scurtă durată, de 10 până la 20 de ani, ce presupune, pe lângă exercitarea posesiei utile în timpul arătat, încă două condiţii: existenţa bunei credinţe şi a unei juste cauze (justul titlu).

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată în art. 1890 din Codul civil, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credinţă sau de rea-credinţă. În acest sens, în art. 1846 alin. 1 din Codul civil se dispune că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii. În completare acelaşi articol din Codul civil precizează că posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru. În conformitate cu prevederile art. 1847 din Codul civil: ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

În afara condiţiilor generale (posesia utilă şi exercitarea acesteia, neîntrerupt, pe o perioadă de 10 până la 20 de ani), uzucapiunea de scurtă durată implică îndeplinirea următoarelor condiţii speciale: posesia să se întemeieze pe un just titlu şi pe buna-credinţă a posesorului. Observăm că pentru a opera uzucapiunea de scurtă durată trebuie îndeplinite suplimentar două condiţii speciale: intrarea în posesie să se fi realizat în temeiul unui just titlu şi, respectiv, cu bună-credinţă din partea posesorului.

Justul titlu (justa cauză în termenii Codului civil) poate fi orice act translativ de proprietate care, din diverse motive, nu a fost apt să transmită acest drept. În acest sens, art. 1897 din Codul civil ne indică că justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc. Actul respectiv (titlul) trebuie să provină de la o altă persoană decât adevăratul proprietar. Actul care ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient să ducă, prin el însuşi, la dobândirea proprietăţii, fără să fie nevoie de trecerea timpului, temeiul dobândirii dreptului de proprietate constituindu-l convenţia, în acest caz. Drept urmare, titlul translativ de proprietate care provine de la adevăratul proprietar nu poate sta la baza uzucapiunii.

A doua condiţie se referă la buna-credinţă a posesorului. Art. 1898 alin. 1 din Codul civil dispune că buna-credinţă constă în credinţa greşită a posesorului că a dobândit bunul de la adevăratul proprietar. Buna-credinţă trebuie să fi existat la momentul dobândirii imobilului - art. 1898 alin. 2 din Codul civil - ea presupunându-se totdeauna - art. 1899 alin. 2 C. civ. -, revenindu-i celui care susţine că posesorul a fost de rea-credinţă, sarcina de a aduce dovada acestui fapt.

Efectul principal al uzucapiunii este acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul cerut de lege. Acest efect se produce retroactiv, în sensul că posesorul va fi considerat proprietar din prima zi a posesiei sale şi nu de la momentul împlinirii termenului.

Ediţia de faţa cuprinde textul noului Cod civil, republicat in urma modificarilor si completarilor aduse prin Legea de punere in aplicare (Legea nr. 71/2011) , precum si un extras din aceasta lege – dispoziţiile tranzitorii si de punere in aplicare a prevederilor Codului civil.

Cartea cuprinde si o tabla de materii detaliata, precum si un index alfabetic, care nu fac parte din textul oficial al Codului, ci au fost intocmite de Editura Hamangiu, cu scopul de a face mai usoara cautarea prin cele peste 2664 de articole ale noului Cod.

Spre deosebire de celelate lucrari din seria Legislatie, aceasta carte este tiparita pe hartie ofset, de calitate superioara, pentru a asigura lucrarii o rezistenta sporita in timp.

STOC EPUIZAT!

Autorii acestei cărţi sunt magistraţi, avocaţi din cadrul unor prestigioase case de avocatură (Piperea şi Asociaţii, NNDKP, David şi Baias etc.) şi cadre universitare. Lucrarea Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii reprezintă o primă abordare integrală a Noului Cod civil, care, departe de a fi exhaustivă, tratează atât noile instituţii din dreptul privat român, cât şi pe cele vechi, deja consacrate. Fiecare articol este analizat, încercându-se o primă explicitare a noilor reglementări.

Esenţială pentru această lucrare este realizarea corelaţiilor între vechea reglementare şi cea nouă, fiind subliniate asemănările şi deosebirile dintre acestea. Corelaţiile au menirea de a face trimitere la instituţiile care şi-au păstrat aceeaşi reglementare sau una asemănătoare, fiind facilitată valorificarea doctrinei şi jurisprudenţei bazate pe vechiul Cod civil.

Sunt făcute trimiteri la vechile reglementări din Codul comercial, Codul familiei, Decretul nr. 31/1954, Decretul nr. 167/1958 etc. Printre elementele de noutate pe care le aduce Noul Cod civil, tratate în prezenta lucrare, amintim, pe scurt: transformarea comerciantului în profesionist, separaţia de patrimonii (fiducia), administrarea bunurilor altuia, convenţiile matrimoniale, modificarea regimului juridic al prescripţiei şi al termenelor de decădere, inalienabilitatea şi insesizabilitatea convenţională a bunurilor, modificările aduse în materia garanţiilor (ipoteca legală, ipoteca mobiliară, dreptul de retenţie), modificările aduse în materia dobândirii bunurilor imobile, modificările în materia răspunderii civile delictuale, în materia măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, reglementarea in extenso a modalităţii de încheiere a contractelor la distanţă, apariţia unei noi sancţiuni de drept civil ce avea o existenţă timidă până la adoptarea Noului Cod civil (considerarea unei clauze ca nescrisă).

Astfel, pe de o parte, cartea reprezintă un instrument de lucru pentru toţi specialiştii dreptului privat, şi nu numai, oferind informaţii de bază care pot servi drept suport în activitatea judiciară şi extrajudiciară.

Pe de altă parte, lucrarea are natura unui ghid, a unei introduceri, pentru specialiştii în alte ramuri de drept, în vreme ce, pentru studenţi şi justiţiabil, îndeplineşte un rol de familiarizare a acestora cu domeniul, deopotrivă de vast şi, pe alocuri, sinuos, al dreptului privat. Autorii nu îşi propun un comentariu amplu, dar reuşesc, cu simţ juridic responsabil şi bine dozat, să ofere soluţii provocărilor generate de Noul Cod civil, prin notele, corelaţiile şi explicaţiile care însoţesc textul de lege.

Colectivul de autori:

1. Atanasiu Ana-Gabriela - drd., avocat Piperea & Asociaţii
2. Dimitriu Alexandru - drd., avocat Piperea & Asociaţii
3. Dobre Adriana-Florentina - avocat RTPR Allen & Overy
4. Dumitru Dragoş-Nicolae - dr., cadru didactic Universitatea "Nicolae Titulescu", director adjunct INM
5. Georgescu-Banc Adrian - avocat Şerban & Asociaţii
6. Ionescu Radu-Alexandru - avocat NNDKP
7. Paraschiv Mihaela - judecător Curtea de Apel Bucureşti
8. Pădurariu Ioana - dr., cadru didactic Universitatea "Nicolae Titulescu"
9. Piperea Mirela - avocat Piperea & Asociaţii
10. Piperea Petre - avocat Piperea & Asociaţii
11. Răţoi Alexandru-Şerban - avocat Piperea & Asociaţii
12. Slujitoru Alex-Ionel - avocat David şi Baias
13. Sorescu Irina - avocat Piperea & Asociaţii
14. Şerban Mihaela - avocat CI Mihaela Şerban
15. Uluitu Gabriel-Aurelian - dr., avocat CI, cadru didactic Universitatea "Nicolae Titulescu"
16. Văduva Cosmin-Marian - dr., consilier juridic MKB Romexterra Bank SA