- Code: 978-606-678-744-4
- Producator: Editura Hamangiu
- Rating:
EXTRAS:
(...)
Aspecte de complexitate similare genocidului sunt prezente, deopotrivă, şi în cazul celorlalte crime prevăzute în cuprinsul statutelor instanţelor penale internaţionale, într-o manieră specifică fiecăreia, fapt pentru care, putem aprecia că, în cea mai mare parte a modalităţilor lor de comitere, crimele internaţionale au o natură complexă, care poate fi dedusă explicit sau implicit din textele incriminatorii ale crimelor. Astfel, toate cele trei crime definite în statutele instanţelor penale internaţionale şi denumite generic crime de război, crime împotriva umanităţii şi genocid presupun, în majoritatea modalităţilor lor, comiterea unor infracţiuni întâlnite în dreptul comun al statelor cum ar fi omorul, tortura, vătămarea corporală, ameninţarea, violul, distrugerea etc., dar care, datorită anumitor împrejurări de natură obiectivă, cum ar fi starea de război, comiterea la scară a crimelor, caracterul protejat al unor persoane şi bunuri etc., sau de natură subiectivă, cum ar fi cunoaşterea calităţii de prizonier, a faptului că victimele aparţin unor grupuri etnice, naţionale, rasiale, religioase, a unui anume plan de distrugere, în totalitate sau în parte, a unor asemenea grupuri etc., devin crime complexe de natura celor mai sus enumerate. În ce priveşte obiectul studiului nostru, apreciem că natura complexă a acestor crime ne înfăţişează implicit anumite condiţii specifice pentru reţinerea diferitelor modalităţi participative, aspecte pe care le vom analiza amănunţit în capitolele ce urmează.
(...)
Cuprins
Capitolul I. Consideraţii introductive
Capitolul al II-lea. Caracteristicile justiţiei penale internaţionale
Secţiunea 1. Crima internaţională – obiectul justiţiei penale internaţionale
Secţiunea a 2-a. Caracteristici distincte ale crimelor internaţionale „stricto sensu”
§1. Conflictul armat intern sau internaţional
§2. Obiectul juridic
§3. Caracterul complex
§4. Forme de pluralitate
Secţiunea a 3-a. Aspecte privind competenţele instanţelor penale internaţionale
§1. Competenţa materială
1.1. Crima de genocid
1.2. Crimele împotriva umanităţii
1.3. Crimele de război
§2. Competenţa personală a instanţelor penale internaţionale
§3. Competenţele ratione loci şi ratione temporis ale instanţelor penale internaţionale
§4. Alte aspecte privind competenţele instanţelor penale internaţionale: concurenţa cu jurisdicţiile penale naţionale şi aplicarea principiului ne bis in idem_
Secţiunea a 4-a. „Nulla poena sine culpa”, „nullum crimen sine lege” – principii de bază pentru tragerea la răspundere penală individuală în cadrul instanţelor penale internaţionale
Secţiunea a 5-a. Precizări terminologice privind modalităţile de participare la comiterea crimelor de competenţa instanţelor penale internaţionale
§1. Influenţa doctrinelor penale common law, franceză şi germană asupra conceptelor adoptate în dreptul internaţional penal
§2. Diferenţe doctrinare privitoare la conceptul de „participaţie”
Capitolul al III-lea. Clasificarea modalităţilor de participare la comiterea crimelor
Secţiunea 1. Definirea noţiunii de „comitere” în jurisprudenţa tribunalelor ad-hoc
Secţiunea a 2-a. Modalităţi „principale” şi „derivate” de participare la comiterea crimelor
Secţiunea a 3-a. Criteriile de clasificare a modalităţilor de participare la comiterea de crime
§1. Criterii tradiţionale de clasificare: „modelul monist” versus „modelul dualist”
§2. Criterii moderne de clasificare în contextele sistemice de comitere a crimelor
2.1. Naturalist versus normativ
2.2. Individual versus sistemic
2.3. Modelul orientat spre diferenţiere la atribuirea răspunderii penale versus modelul orientat spre diferenţiere la individualizarea pedepsei_
2.4. Parte generală versus parte specială
2.5. Modelul imputaţiei_
2.6. Modelul supervizării
2.7. Modelul conspiraţiei
2.8. Modelul „responsabilităţii colective”
2.9. Concluzii
Capitolul al IV-lea. Modalităţi principale de participare la comiterea crimelor date în competenţa instanţelor penale internaţionale
Secţiunea 1. Comiterea directă
Secţiunea a 2-a. Comiterea indirectă
§1. Consideraţii teoretice
§2. Comiterea indirectă în jurisprudenţa tribunalelor ad-hoc
§3. Comiterea indirectă în Statutul C.P.I.
3.1. Aspecte privind reglementarea conceptului de „comitere indirectă” în Statutul C.P.I.
3.2. Incidenţa teoriei Roxin privind participaţia penală în practica judiciară a C.P.I.
3.3. Elemente de natură obiectivă şi subiectivă ale comiterii indirecte
3.3.1. Ipoteza „agenţilor inocenţi”
3.3.2. Ipoteza autorului din spatele autorilor
3.3.3. Formula standard a coautoratului indirect
3.3.4. Formula atipică a coautoratului indirect 120 §4. Concluzii
Secţiunea a 3-a. Participarea la o întreprindere criminală comună (I.C.C.)
§1. Concepte-premisă pentru adoptarea întreprinderii criminale comune
1.1. Planul comun
1.2. Organizaţia criminală
1.3. Conspiraţia
§2. Istoricul adoptării întreprinderii criminale comune
§3. Modalităţile întreprinderii criminale comune
3.1. Varianta de bază a întreprinderii criminale comune (I.C.C. I)
3.2. Varianta sistemică a întreprinderii criminale comune (I.C.C. II)
3.3. Varianta extinsă a întreprinderii criminale comune (I.C.C. III)
3.4. Elemente comune şi diferenţiate în conţinutul constitutiv al celor trei modalităţi ale întreprinderii criminale comune
3.5. Evoluţia întreprinderii criminale comune în jurisprudenţa tribunalelor ad-hoc
3.5.1. Cazul Krstić_
3.5.2. Cazul Brđanin
3.5.3. Cazul Kvočka
3.5.4. Alte cazuri relevante în ce priveşte caracteristicile unei întreprinderi criminale comune
3.6. Întreprinderea criminală comună în Statutul C.P.I.
Secţiunea a 4-a. Particularităţile elementului „mens rea” la comiterea crimei de genocid prin participarea la o întreprindere criminală comună
Capitolul al V-lea. Modalităţi derivate de participare la comiterea crimelor
Secţiunea 1. Consideraţii introductive
Secţiunea a 2-a. Aspecte de ordin procedural privind încadrarea juridică alternativă a modalităţilor de participare la comiterea crimelor
Secţiunea a 3-a. Aspecte privind reglementarea modalităţilor derivate de comitere a crimelor
Secţiunea a 4-a. Planificarea
Secţiunea a 5-a. Ordonarea
Secţiunea a 6-a. Instigarea
Secţiunea a 7-a. Complicitatea
Capitolul al VI-lea. Răspunderea superiorilor pentru faptele subordonaţilor – concept de răspundere penală individuală asociat pluralităţii de făptuitori
Secţiunea 1. Consideraţii introductive
Secţiunea a 2-a. Reglementarea materiei răspunderii superiorului pentru faptele subordonaţilor în statutele instanţelor penale internaţionale
Secţiunea a 3-a. Înţelesul noţiunilor de „comandant”, „superior ierarhic”, „şef militar”
Secţiunea a 4-a. Istoricul răspunderii superiorilor pentru faptele subordonaţilor în jurisprudenţa statelor şi a curţilor penale cu caracter internaţional
§1. Acuzarea Kaizerului german Friedrich Wilhelm Albert Victor von Preußen pentru crimele comise de militarii germani pe timpul Primului Război Mondial – un debut nefericit al doctrinei răspunderii superiorilor pentru faptele subordonaţilor
§2. Cazul Yamashita – primul caz de condamnare a unui comandant pentru crimele comise de subordonaţi şi primele controverse privind această modalitate de tragere la răspundere penală
§3. Aspecte privind jurisprudenţa Tribunalelor Militare Internaţionale de la Nürnberg şi Tokyo în materia răspunderii superiorilor pentru faptele subordonaţilor
3.1. Tribunalul Militar de la Nürnberg
3.2. Tribunalul Militar de la Tokyo
§4. Incidenţa conceptului de răspundere a superiorilor pentru faptele subordonaţilor în jurisprudenţa postbelică a statelor_
4.1. Cazul Medina din S.U.A.
4.2. Cazul Kafr Qasim din Israel
4.3. Masacrul din tabăra de refugiaţi palestinieni din Sabra şi Shatila
Secţiunea a 5-a. Aspecte privind jurisprudenţa tribunalelor ad-hoc în materia răspunderii superiorilor pentru faptele subordonaţilor
§1. Răspunderea superiorilor pentru faptele subordonaţilor în jurisprudenţa T.I.P.F.I.
1.1. Sfera de cuprindere a subiecţilor activi
1.2. Conţinutul elementului „actus reus”
1.2.1. Natura „obligaţiei” superiorului de a preveni sau pedepsi comiterea crimelor
1.2.2. Aspecte privind „omisiunea” superiorului
1.3. Conţinutul elementului „mens rea”
§2. Răspunderea superiorilor pentru faptele subordonaţilor în jurisprudenţa T.I.P.R.
Secţiunea a 6-a. Conceptul răspunderii superiorilor pentru faptele subordonaţilor în lumina reglementărilor din Statutul Curţii Penale Internaţionale
§1. Dezbateri controversate, negocieri extinse şi compromisuri în procesul de definirea a conceptului din cuprinsul art. 28 al Tratatului de la Roma
§2. Conţinutul elementului „actus reus”
§3. Conţinutul elementului „mens rea”
Capitolul al VII-lea. Concluzii
Secţiunea 1. Întreprinderea criminală comună şi comiterea indirectă – modalităţile principale de participare la comiterea crimelor
§1. Întreprinderea criminală comună
§2. Comiterea indirectă
Secţiunea a 2-a. Modalităţile derivate de participare la comiterea de crime
Secţiunea a 3-a. Răspunderea superiorilor pentru faptele subordonaţilor
Secţiunea a 4-a. Aspecte privind compatibilizarea modalităţilor de participare la comiterea de crime din dreptul penal internaţional cu legislaţia penală românească
Secţiunea a 5-a. Remarci finale
Bibliografie
Index
Titlul cartii: | Modalitati de participare la comiterea crimelor date in competenta instantelor penale internationale |
---|---|
Numele autorului/lor: | Liviu-Alexandru Lascu |
Editura: | Hamangiu |
Data aparitiei: | 20 Septembrie 2013 |
Numar de pagini: | 352 |
ISBN: | 978-606-678-744-4 |
Tip coperta: | Carte brosata |
Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator): | 39 |
Formatul de livrare: | Carte in format tiparit |