Drept penal roman. Partea speciala (actualizare: 10 nov. 2012) | Autor: Tudorel Toader

EXTRAS:

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Dreptul penal este acea ramură a dreptului public, formată din ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială prin interzicerea ca infracţiuni, sub sancţiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor valori, fie prin prevenirea infracţiunilor, fie prin aplicarea pedepsei persoanelor care le săvârşesc. Dreptul penal, ca ramură a sistemului de drept, este format din două părţi – partea generală şi partea specială. Partea generală a dreptului penal cuprinde totalitatea normelor penale generale, referitoare la: scopul legii penale, aplicarea acesteia în timp şi spaţiu, infracţiune, răspunderea penală, pedepsele aplicabile, limitele acestora şi condiţiile de aplicare.

În principal, aceste norme se regăsesc în Partea generală a Codului penal, art. 1-154. Partea specială a dreptului penal este definită ca fiind acea parte care cuprinde ansamblul normelor penale prin care se stabilesc faptele de pericol social, considerate infracţiuni, precum şi pedepsele aplicabile celor vinovaţi de comiterea lor. Partea specială a dreptului penal cuprinde totalitatea normelor de incriminare a faptelor socialmente periculoase, considerate ca fiind infracţiuni, norme care se regăsesc în Codul penal (art. 155-362), precum şi în unele legi cu dispoziţii penale.

În Partea specială a Codului penal sunt incriminate faptele care aduc atingere celor mai importante valori sociale – atributelor fundamentale ale statului, precum şi ale persoanei, patrimoniului, autorităţii de stat, activităţii de înfăptuire a justiţiei etc. Dispoziţiile de incriminare din Partea specială a Codului penal sunt completate prin normele prevăzute în unele legi speciale. Prin legile speciale sunt incriminate faptele socialmente periculoase care aduc atingere valorilor specifice diferitelor domenii de activitate, cum ar fi, de exemplu: activităţile comerciale, circulaţia rutieră, protecţia muncii, silvicultura, proprietatea intelectuală etc.

Legiuitorul a urmărit astfel să asigure o mai mare stabilitate Codului penal în raport cu frecventele modificări intervenite în diferitele domenii de activitate şi care sunt reglementate prin legile speciale.

Totodată, prin Codul penal sunt consacrate faptele care prezintă cea mai mare gravitate, aducând atingere celor mai importante valori sociale. Chiar şi în prezenţa unor astfel de deziderate, este de observat faptul că actualmente, dat fiind imperativul armonizării legislaţiei penale cu cea europeană, Codul penal cunoaşte frecvente şi profunde modificări, proces care este de dorit să se finalizeze într-o perioadă de timp cât mai scurtă.

Lucrarea Fise de drept penal. Partea speciala permite celor care au studiat orice curs, manual sau tratat de Drept penal, Partea speciala sa verifice daca materia a fost bine asimilata, asigurand astfel posibilitatea unei recapitulari eficiente si rapide.

Structura si grafica acestei carti sunt inedite si au fost special concepute sa asigure acoperirea intr-un timp scurt a materiei. Fiecare fisa contine o parte teoretica si o parte practica, ce ofera atat informatii teoretice tehnice si precise, dar si principalele solutii jurisprudentiale ale instantelor romane incepand cu anul 1969 pana in prezent.

În ultimul deceniu, traficul de fiinţe umane a devenit o problemă majoră atât la nivel naţional cât şi internaţional, problemă ce se agravează constant. Fenomenul nu este episodic, implicând un număr redus de persoane, ci are profunde implicaţii de ordin social şi economic şi afectează numeroase persoane şi ţări.

Ţările din regiunea central şi sud-est europeană reprezintă atât ţări sursă cât şi ţări de tranzit pentru traficul de fiinţe umane. Într-o perioadă relativ scurtă, după 1990, această regiune a ajuns să rivalizeze cu regiunile tradiţionale cum ar fi America Latină, Asia de sud-est sau Africa, constituind una din cele mai importante surse de femei şi tineri traficaţi pentru exploatare sexuală sau muncă forţată din Europa occidentală.

Formularea unor politici coerente pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane întâmpină o serie de dificultăţi rezultate, în primul rând, din necunoaşterea dimensiunilor reale ale fenomenului. Aceasta se datorează mobilităţii foarte mari, intensei circulaţii peste frontiere a persoanelor şi bunurilor. De asemenea, obscuritatea fenomenului este asigurată şi de menţinerea manifestărilor sale în contextul unor activităţi aparent legale.

Statisticile existente, oferite de poliţiile naţionale sau de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, sunt lacunare şi relevă doar o faţetă a fenomenului, cea referitoare la persoanele învinuite sau cele returnate în ţările de origine. Ţările din regiunea sud-est europeană fac eforturi de îmbunătăţire a sistemelor de strângere a datelor, acest lucru fiind necesar unei mai bune fundamentări a politicilor anti-trafic şi unei abordări corespunzătoare a cauzelor socio-economice ale fenomenului.

Adresându-se tuturor celor care au aşteptat apariţia Legii pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal (Legea nr. 187/2012 – M.Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012, în vigoare de la 1 februarie 2014), fie ei practicieni ori teoreticieni ai Dreptului sau simpli cetăţeni, cartea conţine, pe lângă Codul propriu-zis (Legea nr. 286/2009), actualizat, un Cuvânt-înainte şi o Prefaţă scrise de prof. univ. dr. Valerian Cioclei, membru al Comisiei de elaborare a Noului Cod, precum şi un extras din Legea pentru punerea în aplicare, incluzând dispoziţii tranzitorii, de punere în aplicare şi finale, dar şi un Tabel corespondenţă articole Noul Cod penal – Codul penal în vigoare şi alte acte normative.

Toate acestea sunt menite a-l ajuta pe cititor să se familiarizeze cu noile prevederi cuprinse în Noul Cod actualizat, oferind lămuriri şi indicaţii preţioase cu privire, mai ales, la elementele de noutate aduse de acesta în sistemul legislativ românesc.

EXTRAS:

(...)

Secţiunea a 2-a.

Referinţe istorice şi de drept comparat asupra conceptului de minoritate

§1. Referinţe istorice

13. Încă din Antichitatea romană se pot constata unele diferenţieri de tratament penal între minorul delincvent şi majorii din aceeaşi categorie. Astfel, Legea celor XII Table îi împarte pe minori în două categorii de vârstă, puberus şi impuberus, vârsta pubertăţii fiind de 14 ani pentru băieţi şi 12 ani pentru fete. Totodată, legea prevede o răspundere penală diminuată a impuberului, dar nu în sensul de a fi complet apărat de pedeapsă, ci în sensul de a suporta sancţiuni mai uşoare [2] . Legiuirea lui Iustinian prevedea că minorul până la 7 ani este considerat incapabil de a răspunde penal, între 7 şi 14 ani răspundea numai dacă a săvârşit fapta cu pricepere, 18 ani era considerată vârsta tinereţii depline (plaena pubertas), iar la 25 de ani era asimilat, sub toate aspectele, cu adultul.

(...)

EXTRAS:

Secţiunea II. Aplicarea legii penale în timp

Art. 10. Activitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.

Art. 11. Neretroactivitatea legii penale. Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.

Art. 12. Retroactivitatea legii penale. (1) Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

(2) Legea care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative se aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi.

Notă. A se vedea supra, nota de la art. 2, precum şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.

Art. 13. Aplicarea legii penale mai favorabile. (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

(2) Când legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complementare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică.

(...)

Întreaga analiză trece prin istoricul instituţiei şi punctează cele mai importante teorii elaborate în materie. De asemenea, din perspectiva dreptului intern, pe lângă analiza legală, sunt punctate opiniile diverse care s-au născut cu privire la aplicarea unor prevederi legislative, analiză care este dublată şi de examenul jurisprudenţial.

Totodată, sunt subliniate şi opiniile care s-au impus, precum şi examenul critic al autorului cu privire la acestea. Participaţia penală este analizată şi din perspectiva incidenţei cu alte instituţii de drept penal, precum aplicarea legii penale în timp, amnistia, graţierea şi răspunderea penală a persoanei juridice.

Cursul prof. univ. dr. Traian Dima, ajuns la editia a 3-a, abordeaza materia dreptului penal – partea generala potrivit noului Cod penal, intrat in vigoare la 1 februarie 2014. Lucrarea analizeaza principalele institutii de drept penal, urmand, de regula, structura partii generale a Codului.

Sunt tratate legea penala si limitele ei de aplicare, infractiunea, cauzele justificative si cauzele de neimputabilitate, formele infractiunii intentionate dupa fazele de desfasurare, unitatea si pluralitatea de infractiuni, savarsirea infractiunii prin cooperarea mai multor persoane, pedepsele si individualizarea acestora, masurile de siguranta, sanctiunile aplicabile infractorilor minori, raspunderea penala a persoanei fizice si a celei juridice, cauzele care inlatura sau modifica executarea pedepsei si cauzele care inlatura consecintele condamnarii.

Cartea este scrisa intr-un stil accesibil, dar se remarca, in acelasi timp, printr-un bogat aparat bibliografic si prin numeroase exemple din jurisprudenta. Se constituie, astfel, intr-un foarte util instrument de lucru atat pentru studentii care iau pentru prima data contact cu partea generala a dreptului penal, cat si pentru candidatii la examenele de admitere in profesie (cu precadere, magistratura si avocatura), practicieni si alti specialisti ai dreptului penal.

Autorul a primit in anul 2012 premiul „Vintila Dongoroz” din partea Uniunii Juristilor din Romania pentru contributia adusa la elaborarea lucrarii „Noul Cod penal – comentat”.

Si in cursul de fata domnul prof. univ. dr. Traian Dima demonstreaza un inalt nivel academic, o foarte buna cunoastere atat a notiunilor stiintifice imuabile, cat si a dreptului penal pozitiv.

Evaziunea fiscala este unul dintre fenomenele economico-sociale de maxima importanta, cu care toate statele se confrunta intr-o masura mai mare sau mai mica. Periculozitatea sociala si virulenta sa au determinat adoptarea de masuri ferme de ordin penal, in scopul prevenirii si combaterii unor astfel de practici.

O analiza actualizata a practicii judiciare in acest domeniu este mereu necesara din cauza schimbarilor intervenite in cadrul legislativ si a existentei unei jurisprudente neunitare. Solutiile din activitatea instantelor de judecata selectate in culegerea de fata evidentiaza atat probleme de drept material, cat si de drept procesual, cu valoare orientativa, in vederea aplicarii corecte si unitare a normelor legale.

Lucrarea este structurata in trei capitole astfel: in capitolul I sunt analizate infractiunile prevazute de Legea nr. 241/2005 din perspectiva structurii si continutului juridic, capitolul al II-lea cuprinde legaturile si asemanarile infractiunilor de evaziune fiscala cu alte infractiuni, iar capitolul al III-lea vizeaza aspectele de ordin procesual si situatiile tranzitorii, toate acestea si prin raportare la dispozitiile noilor Coduri penal si de procedura penala, intrate in vigoare la 1 februarie 2014.

Demersul poate prezenta utilitate in primul rand pentru practicieni (judecatori, procurori, avocati), dar si pentru toti cei interesati de corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale referitoare la evaziunea fiscala.