Comentariile Codului civil | Garantiile personale | Privilegiile si garantiile reale | Autori: Gabriel Boroi, Alexandru Ilie

Prin lucrarea de faţă, autorul pune în discuţie probleme cu privire la care in sistemul legislativ anterior (Codul civil de la 1864) nu exista un punct de vedere unitar, precum momentul producerii efectului constitutiv in cazul uzucapiunii tabulare si extratabulare sau posibilitatea dobandirii dreptului prin uzucapiune (tabulara sau extratabulara) pe calea de aparare (exceptie), in regimul de carte funciara cu efect constitutiv, precum si ultimele modificari ale Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996 (dispuse prin Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64/2010) referitoare la inscrierea in cartea funciara a posesiei de fapt, respectiv o noua forma a uzucapiunii cu termen al posesiei de 5 ani, in cazul posesiilor de fapt inscrise in cartea funciara.

RECOMANDARI:

Uzucapiunea. Aspecte teoretice si jurisprudenta (Carte de: Adriana Pena; Eduard Dragomir) Lucrarea de faţă, intitulată sugestiv „Uzucapiunea. Aspecte teoretice şi jurisprudenţă, îşi propune a răspunde, prin argumente doctrinare şi de practică judiciară, mai multor întrebări, precum: Ce este uzucapiunea?; Care este importanţa uzucapiunii în dreptul civil român?; Câte tipuri de uzucapiune cunoaşte sistemul nostru de drept?; Care sunt condiţiile cerute de lege pentru a opera uzucapiunea?; Care este modul de calcul al termenului în materie de uzucapiune?; Care sunt efectele uzucapiunii? etc. Încă de la începutul parcurgerii materiei ar trebui să reţinem, pe scurt, că prescripţia, lato sensu, nu este altceva decât un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, în condiţiile stabilite de lege. Aceasta este o definiţie generală care, deşi pare ambiguă, ne-o dă chiar art. 1837 din Codul civil în vigoare. Pentru a lămuri lucrurile, trebuie să înţelegem de la început că vorbim despre prescripţia achizitivă, numită şi uzucapiune, atunci când împlinirea termenului conduce la dobândirea unui drept şi avem în vedere prescripţia extinctivă atunci când împlinirea unui termen permite exonerarea debitorului de îndeplinirea unei obligaţii. Timpul este, astfel, elementul cheie esenţial, în ambele cazuri, servind fie la dobândirea, fie la pierderea dreptului. (...) Pret intreg: 29.00 Lei (RON) Pretul nostru: 23.20 Lei (RON) Reducere: 5.80 Lei (RON) (20.00%)

STOC EPUIZAT!

 Începând cu 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare Noul Cod civil al României care încorporează acum şi dispoziţii privind dreptul familiei.

Ca si noutati avute in vedere si de autoare in lucrarea de fata, se remarca posibilitatea sotilor de a opta intre trei regimuri matrimoniale (regimul comunitatii legale, regimul separatiei de bunuri si regimul comunitatii conventionale), renuntandu-se astfel la regimul legal, obligatoriu si imuabil al comunitatii de bunuri; posibilitatea modificarii conventionale a regimului matrimonial ales, precum si posibilitatea schimbarii regimului comunitatii de bunuri, la cererea unuia dintre soti, pe cale judiciara, ca masura de protectie.

Tot ca noutati tratate in lucrare, amintim in aceasta scurta prezentare si reglementarea expresa a logodnei, posibilitatea sotilor de a stipula o clauza de preciput, simplificarea procedurii divortului etc. Reglementare nouă, divorţul în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public a fost prevăzut iniţial în noul Cod civil adoptat de Parlament în 2009, după care a fost preluat prin Legea nr. 202/2010 şi introdus în Codul familiei (art. 38-384). Această modalitate de desfacere a căsătoriei nu presupune intervenţia instanţei de judecată şi se finalizează cu emiterea unui certificat de divorţ [art. 375 alin. (1) şi art. 376 alin. (4) din Noul Cod civil].

STOC EPUIZAT!

Lucrarea Comentariile Codului civil | Proprietatea comuna si proprietatea periodica | Autor: Simona Gina Pietreanu prezinta institutia proprietatii comune, astfel cum este reglementata in noul Cod civil, cu cele doua forme ale sale, respectiv coproprietatea si devalmasia, si surprinde atat elementele de continuitate preluate din dispozitiile anterioare, cat si elementele de noutate care sunt importante sub aspectul efectelor juridice pe care le implica.

Astfel, coproprietatea obisnuita este in prezent reglementata, valorificandu-se bogata jurisprudenta in materie si unele solutii anticipate de doctrina. Ca elemente de noutate in aceasta materie semnalam, de exemplu, amendarea regulii unanimitatii si consacrarea sanctiunii inopozabilitatii. Cu o singura exceptie, noul Cod civil reglementeaza de asemenea toate cazurile de coproprietate fortata care in mod traditional erau astfel calificate.

Sunt prezentate pe larg cele mai importante cazuri de coproprietate fortata, dar si regimul juridic al amintirilor de familie si regimul juridic obligatoriu al proprietatii periodice, reglementata ca un caz de coproprietate fortata.

De asemenea, importante elemente de noutate sunt cuprinse si in materia partajului, care a dobandit prin noul Cod civil caracter constitutiv de drepturi; in mod corespunzator au fost consacrate stramutarea garantiilor constituite asupra cotelor-parti si obligatia de garantie pentru evictiune si vicii ascunse intre coproprietari.

Sistematizarea pe institutii ofera fiecarei carti avantajul unei relative „independente” fata de celelalte volume din cadrul colectiei şi lasa autorilor libertate pentru analiza mai ampla a subiectelor alese.

Intreaga serie de comentarii este insotita de abordarea practica a subiectelor, toate aceste lucrari fiind gandite spre a servi ca instrumente de lucru pentru judecatori, avocati, notari, consilieri juridici, registratori de carte funciara şi celelalte categorii de practicieni ai dreptului.

Persoana juridică este cârmuită de legea sa naţională, care determină statutul persoanei juridice prin care se înţelege ansamblul problemelor privind persoana juridică supuse reglementării legii sale naţionale. Prin urmare, orice persoană juridică are un statut personal care este determinat de legea sa naţională.

Contractele bancare sunt consacrate de catre Noul Cod Civil in 15 articole; evident, textul alocat contractelor bancare este sărac in informatii,  astfel că autorul a avut misiunea să explice mai amănunțit și mai pe larg relația băncii cu clientela și celelalte raporturi juridice pe care le generează activitatea bancară.

Este de neconceput ca o bancă să crediteze pe cineva fără să îi pretindă, uneori în mod exagerat, garanții de rambursare. Aceasta a impus extinderea comentariului la acele reglementări din Noul Cod civil care garantează rambursarea creditelor bancare. În acest mod cartea apare în două titluri: unul consacrat reglementărilor Noului Cod civil cu privire la contractele bancare și cel de-al doilea consacrat problemei de importanță majoră a garantării rambursării creditelor acordate de bănci.

După ce face o prezentare introductivă a activității bancare, inclusiv a primejdiilor pe care le pot cauza bancherii necinstiţi sau necompetenți, sunt comentate cele 7 articole care îşi propun să reglementeze contul bancar curent (2184-2190 NCC). Următorul contract analizat este contractul de depozit bancar căruia i s-au consacrat numai 2 articole.

Asadar, autorul a fost pus în situația unor aspecte netratate în cele 2 articole, dar cunoscute în practica de masă și de zi cu zi. Facilitatea de credit este cel de-al treilea contract căruia i s-au consacrat numai 3 articole ceea ce este vădit prea puțin. O parte însemnată care trebuia să fie reglementată aici o deține problema rambursării creditului. Garanţiile rambursării au fost consemnate prin comentariul autorului la textele cuprinse în art. 2280-2299.

EXTRAS:

După intrarea în vigoare la 1 octombrie 2011 a Codului civil, în literatura de specialitate se conturează două opinii cu privire la noţiunea de patrimoniu. Într-o opinie, prevederile art. 31 alin. (1) C. civ. reprezintă o „definiţie legală a patrimoniului” ori noţiunea patrimoniului „este definită în mod explicit” în art. 31 alin. (1) C. civ.[5] (s.n.).

Într-o altă opinie, se consideră că în legislaţia română nu a existat şi nu există o definiţie a noţiunii de patrimoniu[6]. Definiţia patrimoniului nu se regăseşte nici în reglementările Codului civil actual, cum nu s-a regăsit nici în vechiul Cod civil de la 1864. În realitate, art. 31 alin. (1) C. civ. nu defineşte patrimoniul, ci îi determină conţinutul.

Alaturi de valorile clasic ocrotite in perimetrul vietii private, si-au facut loc (jurisprudential – masiv; in reglementare – mai tarziu si timid) aspecte ce revendica un loc propriu: transsexualismul, domiciliul profesional, secretul comunicatiilor electronice si, de data recenta, protectia corpului, memoriei si vointei persoanei decedate. Probleme care se vadesc a fi nu doar „actualitate stringenta”, dar si chestiuni ce „ataca” filonul moral al fiintei umane.

Intre non-reglementare si justificari ample (de lege ferenda), actul juridic unilateral a primit locul cuvenit, mai ales prin consacrarea asteptata, ca sursa autonoma de obligatii. Plata are nuantele sale, cu noi accente, ca, de altfel si modalitatile obligatiilor.

Imbogatirea fara justa cauza intregeste tabloul faptelor juridice licite (surse de obligatii) care se bucura de o reglementare explicita.

Fragmente de realitate juridica, intr-un cadru legislativ nou – este ceea ce am vrut sa surprindem si sa adaugam, pe firul contributiilor doctrinare consecutive intrarii in vigoare a Codului civil. 

La confluenta dintre intern si international, dintre trecut, actualitate si perspectiva, singurele variante acceptabile sunt cele care confera realism si certitudine. Cu certitudinea perenitatii unor conceptii fundamentale, care pot fi modelate si adaptate prin vectorii consecventei, intelepciunii si echilibrului.