Romana
English
Български
Türkçe
Cosul de Cumparaturi
Yahoo Messenger
- Code: 978-606-522-809-2
- Producator: Editura Hamangiu
-
Rating:
EXTRAS:
Capitolul I.
Societatea şi dreptul penal
Secţiunea 1. Societatea, ilicitul juridic şi ilicitul penal
1. În 1939, Vintilă Dongoroz sesiza esenţa vieţii sociale ca „viaţă de relaţiune”, cum o numea el. Orice societate cuprinde o serie de elemente, între care fiinţa umană este silită să acţioneze, să interacţioneze şi să relaţioneze respectând dezideratele vieţii sociale, dar răspunzând în acelaşi timp şi propriilor nevoi şi trebuinţe. Concilierea acestor două chestiuni reprezintă sâmburele bunei funcţionări a societăţii. Atunci când o conduită umană se încadrează în tiparul de comportament social-dezirabil, ea este calificată ca fiind convenabilă pentru societate şi grupul social. Ori de câte ori conduita umană depăşeşte, încalcă sau înfrânge acest tipar, ea va fi calificată drept neconvenabilă şi sancţionată ca atare.
În cadrul acestor mecanisme sociale complexe, rolul principal este deţinut de ordinea juridică sau Dreptul, definit succint ca fiind ansamblul regulilor de conduită impuse de puterea publică şi menite a asigura ordinea în societate. Dreptul nu poate exista decât în cadrul societăţii – ubi societas, ibi ius –, fiind forma cea mai expresivă, mai precisă şi mai sigură de disciplinare a ordinii sociale. Regulile de conduită socială reprezintă comenzi, ordine sau precepte prin care societatea ne cere să facem ceva (iussum), să nu facem ceva (vetitum) sau să facem ceva în anumite condiţii (permissum), precum şi consecinţa nerespectării preceptului, adică tipul de reacţiune socială care va interveni în vederea restabilirii ordinii sociale tulburate prin conduita neconvenabilă. Această consecinţă reprezintă sancţiunea regulii (sanctio).
În cadrul regulilor de conduită socială, normele juridice reprezintă o categorie distinctă, deosebită sub aspectul formei şi al gradului lor de eficienţă. Normele juridice sunt stabilite şi impuse de puterea publică, fiind explicite, obligatorii şi irefragabile pentru toţi membrii societăţii. Sub aspectul conţinutului substanţial, normele juridice sunt alcătuite din precept (praeceptum iuris), alcătuit din ipoteză şi dispoziţie, şi din sancţiune (sanctio iuris), care este determinată şi care poate consta în reparare, retribuţie sau prevenţie. Puterea publică este implicată în realizarea normelor juridice sub triplu aspect: edictarea normelor juridice se realizează de către puterea legiuitoare, aplicarea lor concretă se realizează de către puterea judecătorească, iar supravegherea respectării, precum şi executarea sancţiunilor se realizează de către puterea executivă.
2. Normele juridice, prin preceptul lor, limitează libertatea individuală de acţiune, stabilind o sferă a tolerabilităţii sociale a acţiunilor umane. Tot ceea ce preceptul regulilor de conduită nu opreşte şi tot ceea ce este conform cu acestea constituie sfera licitului, care ar cuprinde deci ansamblul acţiunilor umane permise sau tolerate de către societate. Tot ceea ce regulile de conduită interzic şi tot ceea ce este contrar preceptului acestora constituie sfera ilicitului. Acesta ar cuprinde deci ansamblul acţiunilor umane nepermise şi netolerate de către societate. În plus faţă de cele două categorii tranşante şi monocolore, doctrina vorbeşte şi despre două categorii intermediare – ilicitul tolerat şi ilicitul aparent. Prima sintagmă s-ar referi la faptele de pericol social redus, dar care, formal, constituie o încălcare a preceptului normei juridice, iar cea de-a doua la acele acţiuni sau inacţiuni care eludează conţinutul unor norme prohibitive sau onerative ori prin care se speculează anumite neconcordanţe legislative.
Prin conţinutul său, o regulă de conduită nu determină decât la modul abstract ceea ce este licit. În opinia lui V. Dongoroz, în regula de conduită nu găsim decât noţiunea sau conceptul ilicitului, adică ilicitul abstract sau obiectivitatea ideologică a faptului. Când regula de conduită a fost în mod efectiv încălcată, faptul sau activitatea prin care s-a înfrânt această regulă constituie ilicitul concret sau obiectivitatea reală a faptului.
Ilicitul reprezintă deci neconformitatea sau antijuridicitatea unei acţiuni (conduite) umane cu o regulă de conduită. Sub aspectul specificului normei juridice încălcate, ilicitul poate fi civil, administrativ, penal, fiscal etc. V. Dongoroz vorbeşte despre ilicit penal şi ilicit extra-penal, după cum consecinţa nerespectării unei reguli de drept constă într-o pedeapsă sau doar o sancţiune reparatorie.
Ilicitul penal reprezintă forma cea mai gravă a ilicitului juridic, întrucât produce cea mai însemnată tulburare a ordinii juridice. Spre deosebire de celelalte forme de ilicit juridic apreciate ca fiind mai puţin grave pentru buna desfăşurare a relaţiilor sociale, ilicitul penal este expres şi limitativ determinat de legiuitor şi implică o reacţie socială concertată, promptă şi aspră din partea organelor specializate ale statului. Această reacţie constă în aplicarea pedepsei, cea mai gravă sancţiune juridică existentă.
3. Delimitarea ilicitului penal de celelalte forme de ilicit juridic pe baza sancţiunii aplicabile – adică criteriul formal – a fost avansată de V. Dongoroz încă de la 1939. Acesta a venit cu propria-i viziune asupra criteriilor de delimitare a ilicitului penal de cel extra-penal, oferind o soluţie proprie acestei chestiuni, după ce a avansat mai multe critici cu privire la celelalte criterii de delimitare propuse de literatura de specialitate. Teoriile anterioare ce propuneau delimitarea ilicitului penal de cel extra-penal pot fi grupate în două mai categorii: teorii ce marşează pe deosebirile cantitative şi teorii ce pun accentul pe distincţiile de ordin calitativ între cele două forme de ilicit juridic, penal şi extra-penal. Astfel, teoria deosebirii cantitative avansează ca unic criteriu de delimitare gradul de pericol social al conduitei umane ce încalcă preceptul unei norme juridice. Faptele penale prezintă un grad de pericol social mai ridicat decât faptele prin care se încalcă o normă extra-penală, produc o tulburare mai gravă, mai însemnată ordinii sociale. Potrivit teoriei deosebirii calitative, distincţia dintre ilicitul penal şi cel extra-penal tre-buie realizată plecând de la elemente mult mai importante decât gravitatea faptei. Însă teoriile calitative sunt scindate în funcţie de elementul pe care adepţii îl propun pentru realizarea distincţiei. Astfel au fost propuse criterii subiective de delimitare, între care cel mai uzitat este cel al intenţiei frauduloase, văzută ca atitudine agresivă, voinţă şi conştiinţă de a face rău. Alte criterii propuse în cadrul teoriilor deosebirii calitative sunt cele obiective. Astfel, este propusă delimitarea ilicitului penal de cel extra-penal în funcţie de natura dreptului lezat, coloritul moral al faptului ilicit, rezonanţa socială a faptului sau personalitatea făptuitorului. Potrivit adepţilor acestor criterii, ilicitul penal nesocoteşte un drept, pe când cel extra-penal nesocoteşte o îndatorire, cel penal înfrânge o comandă, pe când cel extra-penal înfrânge o obligaţie, cel penal încalcă drepturile obiective, pe când cel extra-penal încalcă drepturile subiective etc. Sau, plecând de la criteriul coloritului moral al faptului ilicit, ilicitul penal loveşte în sentimentul de pietate sau milă, jigneş- te conştiinţa morală a colectivităţii, nesocoteşte sentimentele morale ale colectivităţii, izvorăşte din motive egoiste sau nesocoteşte sentimentul de solidaritate socială. Potrivit unor alte criterii obiective, ilicitul penal provoacă o reacţie socială de tipul alarmării societăţii în genere, iar nu a unor persoane individuale, produce un rău public şi social, produce dezordine socială sau pune în lumină personalitatea periculoasă, înclinaţiile distructive şi antisociale ale celor ce săvârşesc astfel de fapte.
În ciuda multitudinii criteriilor propuse de doctrină în vederea deosebirii eficiente a ilicitului penal de celelalte forme de ilicit juridic, criteriul formal, al naturii sancţiunii aplicabile, apare ca fiind cel mai simplu şi mai facil de utilizat. Astfel, se consideră ilicit penal orice fapt pentru care normele juridice prevăd o pedeapsă, spre deosebire de ilicitul extra-penal, sancţionat doar cu o sancţiune pur reparatorie.
(...)
EXTRAS:
Cuprins
Capitolul I. Societatea şi dreptul penal
Secţiunea 1. Societatea, ilicitul juridic şi ilicitul penal
Secţiunea a 2-a. Raportul juridic penal
§1. Aspecte generale privind raporturile juridice de drept penal
§2. Raportul juridic penal de conformare
§3. Raportul juridic penal de conflict
Capitolul al II-lea. Instituţia răspunderii penale
Secţiunea 1. Noţiunea de răspundere penală
§1. Pro şi contra răspunderii penale
§2. Despre asumare, imputare şi risc. Liber arbitru şi determinism în dreptul penal
§3. Răspundere şi responsabilitate
§4. Tipicitate, antijuridicitate, imputabilitate şi culpabilitate
4.1. Tipicitatea
4.2. Antijuridicitatea
4.3. Imputabilitatea
4.4. Culpabilitatea
§5. Cauzalitate şi răspundere
Secţiunea a 2-a. Definiţia răspunderii penale
Secţiunea a 3-a. Temeiul răspunderii penale
Secţiunea a 4-a. Subiectele răspunderii penale
§1. Persoana fizică, subiect pasiv al răspunderii penale
§2. Persoana juridică, subiect pasiv al răspunderii penale
Secţiunea a 5-a. Instituţia răspunderii penale din perspectivă istorico-evolutivă
§1. Perioada preetatică
§2. Perioada etatică
Capitolul al III-lea. Principiile răspunderii penale
Secţiunea 1. Aspecte generale privind principiile răspunderii penale
Secţiunea a 2-a. Principiul legalităţii răspunderii penale
Secţiunea a 3-a. Principiul egalităţii de tratament penal
Secţiunea a 4-a. Principiul răspunderii penale subiective
Secţiunea a 5-a. Principiul personalităţii răspunderii penale
Secţiunea a 6-a. Principiul proporţionalităţii răspunderii penale
Secţiunea a 7-a. Principiul unicităţii răspunderii penale
Secţiunea a 8-a. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale
Secţiunea a 9-a. Principiul umanismului răspunderii penale
Capitolul al IV-lea. Răspunderea penală a persoanei fizice
Secţiunea 1. Noţiunea răspunderii penale a persoanei fizice
Secţiunea a 2-a. Capacitatea juridică penală a persoanei fizice
§1. Aspecte generale privind capacitatea penală a persoanei fizice
§2. Condiţiile capacităţii penale a persoanei fizice
2.1. Vârsta
2.2. Responsabilitatea
2.3. Libertatea de voinţă
2.4. Libertatea de acţiune
Secţiunea a 3-a. Condiţiile răspunderii penale a persoanei fizice
§1. Aspecte generale
§2. Condiţii pozitive privind angajarea răspunderii penale a persoanei fizice
2.1. Săvârşirea faptei prevăzute de legea penală
2.2. Fapta săvârşită să constituie infracţiune
2.3. Participarea la săvârşirea infracţiunii în calitate de autor, instigator sau complice
2.4. Capacitatea juridică penală
§3. Condiţii negative privind angajarea răspunderii penale a persoanei fizice
3.1. Neintervenirea vreuneia dintre cauzele care înlătură răspundere penală
3.2. Imunităţi penale şi procedurale
3.2.1. Precizări introductive
3.2.2. Imunităţi decurgând din dreptul internaţional
3.2.3. Imunităţi decurgând din dreptul intern
Secţiunea a 4-a. Răspunderea penală subiectivă
§1. „Dogma” răspunderii penale subiective
§2. Vinovăţia ca formă a corelaţiei dintre fapta ilicită şi autor
§3. Formele vinovăţiei şi procesele psihice asociate acestora
3.1. Consideraţii generale
3.2. Intenţia
3.3. Culpa
3.4. Praeterintenţia
3.5. Mobilul şi scopul
3.6. Referinţe de drept comparat privind vinovăţia şi formele acesteia
§4. Teorii privind vinovăţia
4.1. Teoria psihologică a vinovăţiei
4.2. Teoria normativă a vinovăţiei
Secţiunea a 5-a. Răspunderea penală obiectivă
§1. Problema răspunderii penale fără vinovăţie
1.1. Aspecte introductive
1.2. Dogma răspunderii penale bazate pe vinovăţie şi compatibilitatea sa cu răspunderea penală obiectivă. Fundamentele conceptului de mens rea
1.3. Pro şi contra răspunderii penale obiective
1.4. Răspunderea penală obiectivă din perspectivă istorico-evolutivă
§2. Răspunderea penală obiectivă şi compatibilitatea sa cu principiul prezumţiei de nevinovăţie
2.1. Consideraţii generale privind prezumţia de nevinovăţie şi celelalte prezumţii legale raportate la răspunderea penală obiectivă
2.2. Răspunderea penală obiectivă şi prezumţia de nevinovăţie: ipoteze funcţionaliste
§3. Teorii privind instituţia răspunderii penale obiective
§4. Formele răspunderii penale obiective
§5. Aspecte de drept comparat privind răspunderea penală obiectivă
5.1. Răspunderea penală obiectivă în dreptul penal german
5.2. Dreptul penal francez
5.3. Impactul normelor de procedură şi al celor care reglementează probaţiunea în Anglia, Franţa şi Germania
5.4. Răspunderea obiectivă în dreptul penal italian
5.5. Evaluarea diferenţelor între legislaţia penală germană, franceză, italiană şi anglo-saxonă în ceea ce priveşte categoria răspunderii penale obiective
§6. Răspunderea penală obiectivă şi formele sale în dreptul penal român
§7. Se mai justifică în contextul legislativ penal actual o răspundere penală fără vinovăţie?
Secţiunea a 6-a. Răspunderea penală a participanţilor la infracţiune
§1. Noţiunile de participaţie penală şi participanţi la infracţiune
1.1. Aspecte introductive
1.2. Participaţia penală
1.2.1. Privire istorică
1.2.2. Criterii de clasificare
1.2.3. Formele participaţiei în Codul penal român
1.2.4. Condiţiile participaţiei penale
1.2.4.1. Aspecte generale
1.2.4.2. Condiţiile participaţiei penale în special
1.2.5. Participaţia la anumite categorii de infracţiuni
§2. Răspunderea penală a participanţilor
2.1. Aspecte introductive
2.2. Condiţiile răspunderii penale a participanţilor
2.2.1. Enumerare
2.2.2. Participarea efectivă a unei persoane la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală
2.2.3. Comiterea faptei prevăzute de legea penală în cooperare cu alte persoane
2.2.4. Participantul să contribuie cu vinovăţie la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală
2.2.5. Coeziunea psihică sau legătura subiectivă a participanţilor – fundamentul răspunderii penale a participanţilor
2.2.6. Inexistenţa impedimentelor care obstaculează angajarea răspunderii penale
§3. Teorii privind angajarea răspunderii penale a participanţilor la infracţiune
3.1. Teoria monistă sau a unităţii infracţionale, a complicităţii-delict unic
3.2. Teoria pluralistă, a autonomiei participaţiei penale, a complicităţii-delict distinct
3.3. Teoria psihologică
3.4. Teoria accesorialităţii
3.5. Teoria răspunderii penale pentru fapta altuia
§4. Individualizarea răspunderii penale în cazul participaţiei
4.1. Cazul participaţiei penale comune
4.2. Cazul participaţiei indeterminabile
4.3. Aspecte suplimentare privind individualizarea răspunderii penale în cazul participaţiei
4.3.1. Problema circumstanţelor
4.3.2. Cazul instigării neurmate de executare
4.3.3. Cazul participaţiei penale improprii
§5. Probleme privind răspunderea penală a autorului mediat. Participaţia penală improprie
5.1. Teoria autorului mediat
5.2. Participaţia improprie – soluţia legiuitorului român la teoria autorului mediat
§6. Aspecte de drept comparat privind participaţia penală şi răspunderea penală a participanţilor la infracţiune
6.1. Participaţia penală în dreptul penal american
6.2. Participaţia penală în dreptul penal francez
6.3. Participaţia penală în dreptul penal italian
6.4. Participaţia penală în dreptul penal german
Secţiunea a 7-a. Cauze care exclud, modifică sau sting răspunderea penală a persoanei fizice
§1. Aspecte generale
§2. Cauze obiective. Cauzele justificative
2.1. Legitima apărare
2.2. Starea de necesitate
2.3. Consimţământul victimei
2.4. Exercitarea unui drept şi îndeplinirea unei obligaţii
2.5. Eroarea în materia cauzelor justificative
§3. Cauze subiective. Cauzele de neimputabilitate
3.1. Iresponsabilitatea
3.2. Intoxicaţia
3.3. Minoritatea
3.4. Actio libera in causa
3.5. Eroarea
3.6. Constrângerea fizică
3.7. Constrângerea morală
3.8. Cazul fortuit
§4. Cauze care sting vocaţia la pedeapsă prin stingerea raportului juridic penal de conflict
4.1. Amnistia
4.2. Prescripţia răspunderii penale
4.3. Lipsa plângerii prealabile sau retragerea plângerii prealabile
4.4. Împăcarea părţilor
4.5. Înlocuirea răspunderii penale
4.6. Amânarea aplicării pedepsei şi renunţarea la pedeapsă
4.7. Renunţarea la exerciţiul acţiunii şi renunţarea la urmărirea penală
Capitolul al V-lea. Concluzii
Bibliografie
Index
| Titlul cartii: | Raspunderea penala a persoanei fizice |
|---|---|
| Numele autorului/lor: | Laura Maria Stanila |
| Editura: | Hamangiu |
| Data aparitiei: | 19 Octombrie 2012 |
| Numar de pagini: | 672 |
| ISBN: | 978-606-522-809-2 |
| Tip coperta: | Carte brosata |
| Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator): | 55 |
| Formatul de livrare: | Carte tiparita |
by , 16 Nov 2012
Fara a-si propune o epuizare a tematicii raspunderii penale, care este extrem de vasta, printre elementele de preocupare ale autoarei s-au aflat analizarea si explicarea semnificatiei numerosilor termeni utilizati („raspundere”, „responsabilitate”, „imputabilitate”, „culpabilitate”), intrucat atat in limbajul uzual, cat si in cel juridic folosirea lor este neunitara, identificarea conditiilor raspunderii penale, analiza diferentiata a raspunderii penale subiective, bazata pe vinovatie, in opozitie cu cea obiectiva, raspunderea penala a participantilor, cauzele care exclud, modifica sau sting raspunderea penala a persoanei fizice.
|
Fise de drept penal. Partea speciala | Autor: Mihail UdroiuLucrarea Fise de drept penal. Partea speciala permite celor care au studiat orice curs, manual sau tratat de Drept penal, Partea speciala sa verifice daca materia a fost bine asimilata, asigurand astfel posibilitatea unei recapitulari eficiente si rapide. Structura si grafica acestei carti sunt inedite si au fost special concepute sa asigure acoperirea intr-un timp scurt a materiei. Fiecare fisa contine o parte teoretica si o parte practica, ce ofera atat informatii teoretice tehnice si precise, dar si principalele solutii jurisprudentiale ale instantelor romane incepand cu anul 1969 pana in prezent.
Pretul nostru:
58.00 Lei (RON)
|
|
Pachet 6 CARTI PROCEDURA PENALA (Autor: Theodor Mrejeru)Pachetul 6 CARTI PROCEDURA PENALA (Th. Mrejeru) este oferta exclusiva a Editurii Nomina Lex si poate fi achizitionat cu o reducere substantiala! Din pachet fac parte 6 titluri ale aceluiasi autor - Theodor Mrejeru, in domeniul procedurii penale: 1. Tratat de drept procesual penal. 2. Partea generala Actiunile in procesul penal - editia a II-a 3. Competenta in materie penala 4. Judecata penala in prima instanta 5. Probele in procesul penal 6. Reabilitarea. Procedura speciala in procesul penal
Pret intreg:
Pretul nostru:
139.75 Lei (RON)
Reducere: 75.25 Lei (RON) (35.00%)
|
|
Judecata penala in prima instanta. Aspecte teoretice si Jurisprudenta in materie (Carte de: Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru)Fără a diminua cu nimic rolul celorlalte două faze ale procesului penal - urmărirea penală şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti - putem spune că judecata penală reprezintă faza procesual penală cu conţinutul cel mai bogat şi totodată cu cea mai mare importanţă în cadrul procesului penal. Aici principiile care guvernează întregul proces penal îşi dau măsura valorii lor garantând respectarea legii şi aflarea adevărului. Necesitatea fazei de judecată în procesul penal rezidă din interpretarea dispoziţiilor constituţionale prevăzute în art. 126 alin. 1: „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”. Judecata penală ca fază a procesului penal are ca obiect soluţionarea cauzei în mod definitiv. Aceasta presupune pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, susceptibilă de a fi pusă în executare, în scopul realizării depline şi definitive a sarcinilor justiţiei penale.
Pretul nostru:
29.00 Lei (RON)
|
|
Raspunderea penala a persoanei juridice | Autor: Laura Maria StanilaEXTRAS: Capitolul I. Noţiuni introductive privind răspunderea penală a persoanei juridice Secţiunea 1. Noţiunea răspunderii penale a persoanei juridice 1. Pentru o lungă perioadă, dreptul penal şi dreptul procedural penal din Europa continentală şi cel aparţinând sistemului common law păreau a fi, în opinia doctrinei, ireconciliabile. Însă în ultimele două decenii s-a produs o convergenţă semnificativă, care a redus prăpastia dintre cele două sisteme, chestiunea răspunderii penale a persoanei juridice fiind elementul care a constituit liantul acestei apropieri. Atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punct de vedere cantitativ, infracţionalitatea persoanei juridice acoperă aria cea mai semnificativă a infracţionalităţii în cadrul societăţii, constituind, în opinia unui autor, drept cel mai important subiect dezbătut în dreptul penal la momentul actual. Implicarea extraordinară a persoanelor juridice în toate domeniile vieţii sociale este redată plastic de un alt autor: „companiile ne pun la dispoziţie hrana pe care o mâncăm, apa pe care o bem, ne satisfac necesităţile şi dorinţa de lux de zi cu zi. (...) nu statul este cel care ne oferă toate aceste lucruri, ci companiile. Astfel de companii generează bunăstarea economiei în general şi a ac- ţionarilor în special, oferind locuri de muncă pentru majoritatea populaţiei. Ca urmare a restructurării revoluţionare a economiei şi a politicii instituţionale a statului, este inevitabil ca puterea şi influenţa acestor companii să crească, iar nu să se diminueze în viitorul apropiat”. O asemenea putere nu poate atrage după sine decât o răspundere echivalentă. La fel ca şi persoanele fizice, persoanelejuridice au datoria de a nu produce prejudicii altora în societate – neminem laedere – , iar dacă acest lucru se întâmplă totuşi, ele sunt ţinute să răspundă, indiferent de natura normei juridice încălcate. 2. Răspunderea penală a persoanei juridice a devenit una dintre cele mai dezbătute tematici ale secolului al XX-lea şi începutului de secol al XXI-lea. Această dezbatere a devenit cu adevărat semnificativă după anii ’90, când atât Statele Unite ale Americii, cât şi Europa s-au confruntat cu un număr alarmant de infracţiuni comise prin intermediul persoanelor juridice – infracţiuni de mediu, antitrust, fraudă, din domeniul farmaceutic, al dreptului muncii, infracţiuni de corupţie, economice şi fiscale. Unele corporaţii – Dynergy, Adelphia Communications, WorldCom, HealthSouth, Parmalat sau Royal Ahold au „preferat” domeniul falsificării documentelor financiare. Altele, printre care Royal Caribbean, Olympic Pipeline, Exxon, Pfizer, Bayer, Shering-Plough Corporation, au încălcat norme de dreptul mediului şi cele privind asigurarea să- nătăţii populaţiei. McWane Inc., una dintre cele mai mari companii producătoare de ţevi din lume, deţine „recordul” în producerea de decese ca urmare a nerespectării diferitelor aspecte ale legisla- ţiei. Consecinţele proliferării fenomenului infracţional corporativ constau în mari pierderi de natură economică, precum şi de vieţi omeneşti. În afara acestora, efectele pe termen lung constând în afectarea mediului înconjurător, a sănătăţii oamenilor, pe care poate, la momentul de faţă, nu le sesizăm încă, nu ar trebui să fie subestimate. EXTRAS:
Pretul nostru:
29.00 Lei (RON)
|
|
Raspunderea penala a persoanei juridice. Jurisprudenta rezumata si comentata | Autor: Ilie Andra-RoxanaÎntrucât problemele ce fac obiectul unei cauze în care este implicată o persoană juridică în calitate de inculpat sunt extrem de variate si presupun referiri la multe institutii de drept penal si procesual penal, am grupat spetele în functie de problema cea mai relevantă pentru cauza respectivă, păstrând aproximativ aceeaúi structură ca în precedenta lucrare dedicată subiectului de fată. Trimiterile la celelalte cauze care prezintă interes pentru fiecare problemă sunt efectuate la începutul fiecărei sectiuni, iar indexul de termeni este indispensabil în citirea lucrării. Dacă identificarea jurisprudentei relevante a fost dificilă, procurarea si interpretarea ei s-au dovedit a fi si mai anevoioase. Această lucrare ar fi fost practic imposibilă fără ajutorul – atât profesional, cât si personal – al mai multor persoane care au răspuns de fiecare dată rugămintilor mele în legătură cu acest subiect.
Pretul nostru:
49.90 Lei (RON)
|
![Drept penal. Partea speciala [Infractiuni contra persoanei si infractiuni contra patrimoniului] | Autor: Cioclei Valerian](http://librariejuridica.ro/userfiles/productthumbs/thumb_684.jpg)
|
Drept penal. Partea speciala [Infractiuni contra persoanei si infractiuni contra patrimoniului] | Autor: Cioclei ValerianUn element de noutate faţă de ediţiile precedente, îl reprezintă faptul că, în prezenta lucrare, referirile la Noul Cod penal au avut în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 187/20121 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Nu s-a urmărit o abordare sistematică a dispoziţiilor din Noul Cod şi, de aceea, lucrarea nu conţine diviziuni distincte care să trateze acest subiect. Ca şi în ediţiile ce au precedat această lucrare, referirile la noile reglementări au fost inserate în analiza dispoziţiilor din actualul Cod, de regulă la finalul examinării unei infracţiuni, secţiuni sau capitol şi, în această logică, am preferat o simplă evidenţiere grafică a acestor referiri. În abordarea noilor reglementări autorul s-a limitat la explicaţii strict necesare, punând accentul, în mod special, pe caracterul inevitabil al unor modificări. În contextul în care intrarea în vigoare a Noului Cod este deja prevăzută prin legea de punere în aplicare, fiind stabilită data de 1 februarie 2014, se poate pune problema utilităţii publicării unei noi lucrări bazată pe actualul Cod penal, lucrare ce conţine doar explicaţii succinte în privinţa noii reglementări.
Pretul nostru:
79.90 Lei (RON)
|
![Drept constitutional si institutii politice [Editia a III-a] | Autor: Gheorghe Iancu](http://librariejuridica.ro/userfiles/productboximages/product_1214.jpg)
