Dreptul familiei

STOC EPUIZAT!

Aceasta lucrare se adreseaza cu precadere studentilor, intrucat a fost elaborata cu scopul de a deveni un instrument util in cadrul procesului de intelegere si fixare a prevederilor legale care stau la baza institutiilor din dreptul familiei.

Astfel, materia este prezentata intr-o maniera clara si cu un limbaj accesibil; cuprinde toate noutatile legislative in domeniu, iar pentru a facilita intelegerea problemelor teoretice, s-a recurs la exemple din practica judiciara.

De asemenea, cursul este de un real folos tuturor persoanelor interesate de problematica dreptului familiei, dar si teoreticienilor si practicienilor.

Propunandu-ne ca obiectiv al lucrarii analiza aprofundata a normelor legale consacrate explicit sau implicit partajului, precum si identificarea elementelor de continuitate si a celor de discontinuitate in reglementarea partajului bunurilor comune ale sotilor in sistemul de drept roman in contextul normativ determinat de intrarea in vigoare a noului Cod civil si noului Cod de procedura civila, ne-am intemeiat investigatia stiintifica, mai ales, pe analiza logico-juridica, sistematica si sistemica a vastei problematici normative, doctrinare si jurisprudentiale din acest domeniu. 

STOC EPUIZAT!

Prezenta culegere reprezintă o apariţie inedită în peisajul publicaţiilor de legislaţie: bucurându-se de girul unuia dintre cei mai reputaţi specialişti pe dreptul familiei din ţară, reprezintă prima selecţie de acte normative grupate pe instituţii de drept.

Fiecare tema in parte intră în sfera de interes a acestui segment de drept civil – căsătoria, filiaţia, obligaţia de întreţinere – fiind structurată pe instituţii aşezate în propriul context normativ intern, european şi internaţional, din dorinţa de a oferi tuturor celor cu preocupări în domeniul dreptului familiei, studenţi sau jurişti deopotrivă, un set complet de reglementări destinate fiecărei instituţii în parte.

Institutie centrala a dreptului familiei, obligatia legala de intretinere a fost, alaturi de celelalte institutii apartinatoare acestei ramuri de drept, in atentia legiuitorului roman, actualul Cod civil aducand modificari majore, multe dintre ele indicate de doctrina de specialitate sau de practica judiciara.

Lucrarea Obligatia legala de intretinere analizeaza atat normele legale existente la acest moment, cat si practica judiciara in materie, facand comparatie intre vechea si noua reglementare legala, comparatie utila atat teoreticienilor dreptului, cat si practicienilor.

EXTRAS:

(...)

Art. 100. Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civilă. (1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.

(2) Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziţiei primarului de la primăria care are în păstrare actul de stare civilă.

(3) Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată şi o acţiune de modificare a stării civile, admisă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

(4) Hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civilă, precum şi înregistrarea făcută în temeiul unei asemenea hotărâri sunt opozabile oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea unui act de stare civilă, precum şi înregistrarea făcută în baza lui sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.

Reglementarea anterioară: art. 23 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 15 din Legea nr. 119/1996.

Legislaţie conexă: art. 57 şi urm. din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă (republicată în M. Of. nr. 339 din 18 mai 2012).

(...)

EXTRAS:

Capitolul I. Domeniul de aplicabilitate

al art. 8 din Convenţie

1. Imposibilitatea retractării recunoaşterii de paternitate după expirarea termenului prevăzut de lege [cauza Kňákal c. Republicii Cehe, Decizia din 8 ianuarie 2007 (Secţia a V-a) (cererea nr. 39277/06)]

Reclamantul a cunoscut-o pe partenera sa în anul 2001, aceasta fiind însărcinată. La scurt timp după aceea s-a născut copilul, a cărui paternitate reclamantul a recunoscut-o prin menţiunea în certificatul de naştere. În aceste condiţii, partenera sa a renunţat la procesul în stabilirea paternităţii intentat împotriva tatălui biologic.

În anul 2004, cei doi au pus capăt relaţiei. Întrucât toate legă- turile cu fetiţa s-au stins, reclamantul a solicitat procurorului general să demareze o acţiune pentru retragerea recunoaşterii de paternitate în numele său. Cererea sa a fost respinsă, întrucât, pe de o parte, reclamantul nu a formulat el însuşi acţiunea în termenul de şase luni prevăzut de lege, iar, pe de altă parte, posibilitatea de a renunţa la paternitate nu ar aduce nicio schimbare pozitivă în viaţa copilului şi nici nu ar ajuta la refacerea legăturilor cu acesta.

(...)

EXTRAS:

Capitolul I. Căsătoria

1. Căsătorie minor. Autorizare. Condiţii

Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. Instanţa admite cererea de autorizare, având în vedere certificatul de naştere al petentei, declaraţia dată de părinţii acesteia, certificatul medico‑legal prin care se concluzionează că minora prezintă o dezvolta - re psiho‑somatică corespunzătoare căsătoriei.

Jud. Năsăud, sent. civ. nr. 837 din 9 aprilie 2012,

nepublicată

EXTRAS:

Obiectul de reglementare al dreptului civil al familiei îl formează raporturile privind căsătoria (încheierea, desfacerea, desfiinţarea şi efectele căsătoriei); rudenia şi adopţia, precum şi raporturile asimilate, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie. În această din urmă categorie intră anumite raporturi juridice în materia obligaţiei de întreţinere dintre foştii soţi (art. 389 C. civ.), dintre un soţ şi copilul firesc al celuilalt soţ (art. 517 C. civ.), dintre moştenitorii unei persoane care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinere fără a avea obligaţia legală şi minorul respectiv (art. 518 C. civ.).

Raporturile de familie au în conţinutul lor atât drepturi şi obligaţii nepatrimoniale (considerate ca fiind precumpănitoare), cât şi drepturi şi obligaţii patrimoniale şi au un caracter intuitu personae.

Dreptul civil al familiei nu cuprinde şi raporturile succesorale dintre membrii familiei, ci doar raporturile juridice care îşi au temeiul nemijlocit în acte şi fapte juridice specifice relaţiilor de familie. Raporturile succesorale sunt distincte, chiar dacă moştenirea legală presupune existenţa unor raporturi de rudenie, pentru că, în acest caz, temeiul moştenirii îl constituie faptul decesului unei persoane.

(...)

STOC EPUIZAT