Libertatea de exprimare si limitele ei penale | Autor: Magdalena Roibu

Cuprins

Abrevieri 

Argumentum

Partea I. Libertatea de exprimare – câmp de aplicare, ingerințe

Capitolul I. Câmpul de aplicare al libertății de exprimare

Secţiunea 1. Noţiunea de libertate de exprimare

§1. Particularităţile libertăţii de exprimare

§2. Componentele libertăţii de exprimare

2.1. Libertatea de opinie

2.2. Libertatea de informare

2.3. Libertatea de a căuta informaţii (accesul la informaţii)

2.3.1. Accesul general la informaţii

2.3.2. Accesul jurnaliştilor la informaţii

2.3.3. Accesul la informaţii în legislaţia internă şi europeană

§3. Natura informaţiilor şi ideilor exprimate

3.1. Dezbaterea politică

3.2. Discursul comercial

3.3. Publicitatea

3.4. Discursul social periculos

Secţiunea a 2-a. Moduri de exprimare

§1. Mass-media

§2. Expresia culturală

§3. Expresia fizică

Capitolul II. Ingerinţe în libertatea de exprimare

Secţiunea 1. Noţiunea de ingerinţă

Secţiunea a 2-a. Caracterele generale ale ingerinţei

§1. Ingerinţa să fie prevăzută de lege

1.1. Noţiunea de lege

1.2. Condiţiile pe care trebuie să le întrunească legea

§2. Ingerinţa să urmarească un scop legitim

2.1. Protecţia securităţii naţionale, a integrităţii teritoriale şi a siguranţei publice

2.2. Apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor

2.3. Protecţia sănătăţii şi a moralei

2.4. Protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora

2.5. Garantarea autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti

§3. Ingerinţa să fie necesară într-o societate democratică

3.1. Sensul expresiei „necesară într-o societate democratică”

3.2. Testul necesităţii în viziunea Curţii Europene

Partea a II-a. Limitele penale ale libertății de exprimare

Capitolul I. Infracţiunile de opinie

Secţiunea 1. Incriminarea opiniilor

§1. Noţiunea de opinie

§2. Infracţiunile de opinie. Origini

§3. Conţinutul infracţiunilor de opinie

Secţiunea a 2-a. Protecţia drepturilor şi intereselor particularilor

§1. Judecăţi de valoare v. afirmaţii factuale

§2. Conceptul de „reputaţie” în jurisprudenţa CEDO

§3. Consecinţ ele protecţiei directe a reputaţiei

§4. Legislaţia penalăinternă

4.1. Acte contra demnităţii

4.1.1. Insulta

4.1.2. Calomnia

4.1.3. Proba verităţii

Secţiunea a 3-a. Protecţia drepturilor şi intereselor unor comunităţi

§1. Acte de discriminare

1.1. Reglementare

1.2. Discursul politic român

1.2.1. Afirmaţii discriminatorii ale Preşedintelui

1.2.2. Afirmaţii discriminatorii ale Ministrului de Externe

1.3. Instigarea la discriminare (art. 317 C.pen.)

1.4. Incitarea la ură sau discriminare (art. 369 NCP) .

§2. Acte contra moralei

2.1. Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.pen.)

2.2. Ultrajul contra bunelor moravuri (art. 375 NCP)

2.3. Răspândirea de materiale obscene (art. 325 C.pen.)

2.4. Pornografia infantilă (art. 374 NCP)

§3. Acte care restrâng dreptul la informare

3.1. Divulgarea secretului profesional (art. 196 C.pen.)

3.2. Divulgarea secretului profesional (art. 227 NCP)

3.3. Divulgarea secretului economic

3.4. Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice

3.5. Divulgarea informaţiilor secrete de stat

Secţiunea a 4-a. Protecţia drepturilor şi intereselor statului

§1. Acte contra autorităţii legii

1.1. Instigarea publică şi apologia infracţiunilor (art. 324 C.pen.)

1.2. Instigarea publică (art. 368 NCP)

§2. Acte contra simbolurilor statului şi ordinii de drept

2.1. Ofensa adusă unor însemne

2.2. Acţiuni împotriva ordinii constituţionale (art. 1661 C.pen.)

2.3. Acţiuni împotriva ordinii constituţionale (art. 397 NCP)

§3. Acte care restrâng dreptul la informare

3.1. Comunicarea de informaţii false (art. 1681 C.pen.)

3.2. Comunicarea de informaţii false (art. 404 NCP)

3.3. Defetismul

3.4. Divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului (art. 169 C.pen.)

3.5. Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională (art. 407 NCP)

3.6. Trădarea prin transmitere de secrete (art. 157 C.pen.)

3.7. Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat (art. 395 NCP)

§4. Acte de propagandă

4.1. Propaganda în favoarea statului totalitar

4.2. Propaganda pentru război (art. 356 C.pen.)

4.3. Propaganda pentru război (art. 405 NCP)

Secţiunea a 5-a. Incriminarea opiniilor în legea specială

§1. Infracţiunile de opinie din O.U.G. nr. 31/2002

1.1. Simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe (art. 4)

1.1.1. Confecţionarea

1.1.2. Răspândirea şi vânzarea

1.1.3. Deţinerea în vederea răspândirii sau vânzării

1.1.4. Utilizarea în public a simbolurilor

1.2. Promovarea cultului unor persoane sau ideologii interzise (art. 5)

1.3. Negaţionismul (art. 6)

Secțiunea a 6-a. Incriminarea opiniilor în legislaţia altor state

§1. Legislaţia franceză

1.1. Revizionismul

1.2. Argumente în favoarea incriminării revizionismului

1.3. Argumente contra incriminării revizionismului

§2. Legislaţia germană

Capitolul II. Limitele libertăţii de exprimare în cadrul procesului penal

Secţiunea 1. Perspectiva internă. Limitele libertăţii de exprimare ale participanţilor în procesul penal

§1. Inculpatul

1.1. Dreptul la prezumţia de nevinovăţie

1.2. Dreptul la o apărare efectivă

1.3. Dreptul de a nu se autoincrimina

1.4. Dreptul de a participa la procedura penală împotriva sa

1.5. Dreptul la respectarea vieţii private

§2. Martorul

§3. Avocatul

3.1. Limite ale pregătirii apărării

3.2. Limite ale susţinerii apărării

§4. Magistraţii

§5. Alţi participanţi

5.1. Sfidarea organelor judiciare

5.2. Încălcarea solemnităţii şedinţei

Secţiunea a 2-a. Perspectiva externă. Limitele libertăţii de exprimare prin intervenţia mass-media

§1. Reguli privind mediatizarea procedurilor penale în curs

§2. Încălcarea regulilor. Expunerea mediatică

2.1. Publicarea informaţiilor din dosar

2.2. Publicarea unor date confidenţiale

§3. Declaraţiile publice ale reprezentanţilor statului

3.1. Opinii referitoare la procedurile în curs

3.2. Opinii referitoare la starea sistemului judiciar

§4. Declaraţiile publice împotriva reprezentanţilor statului

4.1. Critica prin intermediul mass-media

4.2. Critica adusă de avocaţi sau de către părţi

Concluzii

Bibliografie

Index