Codul penal. Codul de procedura penala. Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor | Actualizare: 27 august 2013

Atat actualul Cod de procedura penala, cat si noua codificare nu folosesc in cuprinsul lor notiunea de ancheta penala. Cu toate acestea principiul separatiei functiilor judiciare impune distinctia celor trei functii esentiale ce se exercita in cadrul procesului penal: functia de ancheta (de urmarire penala), functia de instructie si cea de judecata.

Ancheta constituie o functie esentiala in logica procesului penal in exercitarea careia procurorul si organele de cercetare ale politiei judiciare strang probe pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere in judecata a inculpatului.

Evolutia procedurii penale din ultimele decenii sub influenta documentelor internationale sau regionale si a jurisprudentei europene in materia protectiei drepturilor omului releva o preocupare asidua in directia armonizarii standardelor de practica in scopul evitarii arbitrariului, facilitarii cooperarii judiciare sau politienesti in materie penala si asigurarii caracterului echitabil al procesului penal. In acest context, aparitia lucrarii Ghid de ancheta penala este mai mult decat necesara.

EXTRAS:

Capitolul I. Infracţiuni contra patrimoniului

Secţiunea 1. Consideraţii generale

§1. Noţiunea de patrimoniu şi specificul ocrotirii sale penale

Constituţia României, prin art. 136 alin. (1), prevede în mod expres faptul că proprietatea este publică sau privată. În principiu, orice bun, mobil sau imobil, poate forma obiect al dreptului de proprietate publică sau privată. În acelaşi articol, în alin. (3) sunt enumerate bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice: bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică. Această enumerare se completează cu alte bunuri stabilite, prin diferite legi speciale, ca aparţinând proprietăţii publice. Proprietatea, publică sau privată, poate fi încălcată prin aceleaşi fapte de pericol social considerate ca fiind infracţiuni.

Noţiunea de „patrimoniu” are o sferă mai largă decât no- ţiunea de „proprietate”, incluzând nu numai proprietatea, ci şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economică. În această accepţiune, patrimoniul este ocrotit, în primul rând, printr-un ansamblu de mijloace juridice extrapenale, civile şi de altă natură, şi numai în ultimă instanţă prin intermediul normelor penale.

În Titlul III al Părţii speciale a Codului penal, legiuitorul a incriminat acele fapte de pericol social care sunt săvârşite împotriva relaţiilor sociale privitoare la existenţa şi folosirea liberă a patrimoniului unei persoane.

(...)

Lucrarea de fata, actualizata pana la data de 3 septembrie 2013, reuneste cele doua noi legi de baza in materie penala si de procedura penala, oferind o baza teoretica de studiu practicienilor, cadrelor didactice, studentilor, dar si tuturor celor interesati sa cunoasca dispozitiile care, potrivit legilor de punere in aplicare, vor intra in vigoare la 1 februarie 2014.

De asemenea, sunt prezentate expunerile de motive la proiectele Legilor de punere in aplicare, care sintetizeaza substanta modificarilor aduse noului Cod penal, respectiv noului Cod de procedura penala si legilor speciale in materie. Cartea mai cuprinde o tabla de materii detaliata, precum si un index alfabetic pentru fiecare cod, care nu fac parte din textele oficiale ale acestora, ci faciliteaza orientarea si identificarea mai rapida a institutiilor/cuvintelor-cheie cautate.

STOC EPUIZAT!

Modificarile aduse Noilor Coduri au fost introduse direct in textul acestora, pentru a oferi cumparatorului o viziune unitara asupra viitoarei legislatii penale si procesual penale.

Legea pentru punerea in aplicare a Noului Cod penal si Legea pentru punerea in aplicare a Noului Cod de procedura penala sunt prezentate sub forma de extras, in sensul ca dispozitiile de modificare a celor doua Coduri, introduse in textul Codurilor, nu au mai fost pastrate si in cuprinsul Legilor de aplicare.

In schimb, au fost pastrate modificarile aduse unor acte normative care contin dispozitii penale/procesual penale, asigurandu-se astfel o cunoastere completa a implicatiilor intrarii in vigoare a celor doua Noi Coduri (1 februarie 2014).

STOC EPUIZAT!

In contextul nefericit al mediatizarii unor diverse cazuri de malpraxis medical, raspunderea personalului medical trebuie inteleasa in mod corect din perspectiva judiciara atat de catre medici, dar si de catre pacientii implicati. Nu orice conduita a personalului medical poate atrage raspunderea juridica, ci indeplinirea in fapt si in drept a anumitor conditii prevazute atat de Codul civil, cat si de Legea nr. 95/2006 in mod cumulativ.

Culegerea de fata reprezinta prima sinteza de jurisprudenta relevanta in aceasta materie, cu referire la chestiuni ce tin de natura obligatiilor personalului medical, consecintele actului medical efectuat cu incalcarea obligatiilor profesionale din perspectiva raspunderii civile delictuale, dar si a legilor speciale: obligatia de diligenta in tratamentul aplicat, obligatia de rezultat in anumite tratamente (stomatologice), obligatia de diagnosticare corecta, obligatia de preventie, de monitorizare, de supraveghere medicala.

De asemenea, sunt abordate si aspecte privind desfasurarea procedurii judiciare in procesele cu acest obiect, cum ar fi: instanta competenta, calitatea de comitent a unitatilor spitalicesti si a cabinetelor medicale private, plata taxelor de timbru.