Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului | Autor: Cristian Firica

Economia de piaţă presupune doi piloni fundamentali:

1. creditul

2. piaţa de capital.

De esenţa sa este însă piaţa de capital, întrucât creditul există în orice formă de organizare umană. Funcţionarea pieţelor financiare trebuie să vizeze realizarea unui interes public. Ignorarea acestui deziderat, prezenţa mult prea diluată a dreptului pe pieţele de capital a reprezentat, la sfârşitul anului 2007, o cauză centrală a declanşării crizei financiare globale.

Din acest considerent, un examen ştiinţific al tranzacţiei bursiere, al actului translativ de proprietate care transferă în zilele noastre cele mai mari valori, realizat în cadrul unei ample lucrări, reprezintă un demers necesar. Propunerile de lege ferenda care rezultă în urma acestei analize nu sunt decât expresia firească a unei duble necesităţi: aceea de creştere a încrederii investitorilor în piaţa de capital din România prin introducerea unor norme clare, facil de pus în aplicare şi aceea de integrare a dreptului pieţei de capital în sistemul de drept român, parte la rândul lui a arhitecturii juridice a Uniunii Europene.

Prin lucrarea de faţă, autorii abordează în integralitate o instituţie fundamentală a dreptului civil, Actul Juridic Civil din perspectiva Noului Cod civil al României, care cum bine ştim a intrat deja in vigoare din 2011. 

Scopul lucrării este in primul rând de a veni în sprijinul acelora care se pregătesc pentru examenele de admitere/definitivare in profesia de avocat, magistrat ori alte profesii juridice. 

EXTRAS:

CATEGORII DE CONTRACTE

§ 1. Clasificări expres prevăzute în Noul cod civil

a). După raportul dintre obligaţii, contractele sunt: sinalagmatice şi unilaterale.

Contractele sinalagmatice sunt acelea în care „obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente”, aşa încât fiecare parte are atât calitatea de creditor, cât şi cea de debitor (art. 1171 C. civ.). De exemplu, în contractul de vânzarecumpărare, părţile au, în acelaşi timp, calităţile de creditor şi debitor.

Contractele sinalagmatice constituie regula în materia contractelor.

Pe lângă reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, contractele sinalagmatice presupun şi un echilibru între prestaţiile părţilor (impus de accepţiunea generală a contractului, în sine).

Contractele unilaterale sunt cele în care obligaţiile părţilor nu sunt reciproce sau interdependente chiar dacă executarea lor „presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi” (art. 1171 C. civ.).

Noul cod civil instituie astfel un nou criteriu de departajare între contractul sinalagmatic şi cel unilateral: raportul dintre obligaţiile părţilor, manifestat prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor.

Precizăm că separarea de mai sus s-a făcut exclusiv pe criteriul „obligaţiilor” asumate în contract (deşi „voinţele” sunt esenţiale în actul privat).

b). După interesul (scopul) material urmărit de părţi, contractele sunt: cu titlu oneros şi cu titlu gratuit.

Contractele oneroase sunt cele în care „fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate”. De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, în care vânzătorul urmăreşte să obţină o sumă de bani, iar cumpărătorul să devină proprietarul lucrului.

Contractele gratuite sunt cele „prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj” (art. 1172 alin. 2 C. civ.). De exemplu, contractul de donaţie, împrumutul fără dobândă, depozitul gratuit etc.

Contractele cu titlu oneros se împart în contracte comutative şi contracte aleatorii.

Contractul comutativ este acela în care, „la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă”. De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, locaţiunea etc.

Contractul aleatoriu este cel care, „prin natura lui sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert” (art. 1173 alin. 2 C. civ.). De exemplu, în contractul de asigurare, de rentă viageră etc.

Contractele cu titlu gratuit se împart în: dezinteresate şi liberalităţi.

Contractele dezinteresate sunt cele în care se urmăreşte a se face un serviciu, fără contraprestaţie (de exemplu, comodatul, împrumutul fără dobândă etc.).

Liberalităţile sunt acte juridice prin care „o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane”. Sunt liberalităţi: donaţiile şi legatele cuprinse în testament (art. 984 C. civ.).

c). După forma cerută ad validitatem, contractele sunt: consensuale şi solemne.

Contractele consensuale sunt cele care se încheie „prin simplu acord de voinţă” al părţilor, solo consensu (adică ad validitatem, nu se cere şi o anumită formă - art. 1174 alin. 2 C. civ.).

Contractele solemne sunt cele a căror validitate este „supusă îndeplinirii unor formalităţi prevăzute de lege” (adică la cele patru condiţii de fond se adaugă şi condiţia formei, prevăzută ad validitatem).

Noul cod civil include în clasificarea contractelor „după modul de formare” şi contractul real. Astfel, „Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului”.

Rezultă că, potrivit legii, „remiterea bunului” în contractul real este o condiţie de validitate (alta decât cele prevăzute de art. 1179 C. civ.).

Precizăm că nu împărtăşim opinia de mai sus şi apreciem că predarea (remiterea, tradiţiunea) are natura juridică a unei obligaţii (speciale), care trebuie executată la momentul încheierii contractului.

Putem spune astfel că sintagma „contract real” are semnificaţia unui „contract materializat prin predarea efectivă a lucrului”.

Sunt contracte reale: comodatul, depozitul, darul manual etc., a căror încheiere nu poate fi concepută decât însoţită şi de predarea (efectivă) a lucrului.

d). După modul în care sunt exprimate voinţele contractante, sunt: contracte negociate, contracte de adeziune, contracte-cadru şi contracte obligatorii.

Contractele negociate sunt cele în care părţile, de comun acord, stabilesc con- ţinutul şi clauzele acestora. De exemplu, contractul de închiriere a locuinţei.

Contractele-cadru sunt cele în care „părţile convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta”. „Modalitatea de executare a contractului-cadru, în special termenul şi volumul prestaţiilor, precum şi, dacă este cazul, preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulterioare” (art. 1176 alin. 2 C. civ.).

Contractele obligatorii sunt cele a căror încheiere este impusă de lege (de exemplu, contractul de asigurare a autovehiculelor, R.C.A.).

Potrivit art. 1177 C. civ., „Contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale şi, în completare, dispoziţiilor prezentului cod”. Rezultă că dispoziţiile contractuale ale Codului civil constituie dreptul comun pentru contractele de consumaţie.

(...)

STOC EPUIZAT!