Protectia penala a posesiei | Autor: Monica Buzea

EXTRAS:

Capitolul I. Noţiuni introductive privind răspunderea penală a persoanei juridice

Secţiunea 1. Noţiunea răspunderii penale a persoanei juridice

1. Pentru o lungă perioadă, dreptul penal şi dreptul procedural penal din Europa continentală şi cel aparţinând sistemului common law păreau a fi, în opinia doctrinei, ireconciliabile. Însă în ultimele două decenii s-a produs o convergenţă semnificativă, care a redus prăpastia dintre cele două sisteme, chestiunea răspunderii penale a persoanei juridice fiind elementul care a constituit liantul acestei apropieri. Atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punct de vedere cantitativ, infracţionalitatea persoanei juridice acoperă aria cea mai semnificativă a infracţionalităţii în cadrul societăţii, constituind, în opinia unui autor, drept cel mai important subiect dezbătut în dreptul penal la momentul actual.

Implicarea extraordinară a persoanelor juridice în toate domeniile vieţii sociale este redată plastic de un alt autor: „companiile ne pun la dispoziţie hrana pe care o mâncăm, apa pe care o bem, ne satisfac necesităţile şi dorinţa de lux de zi cu zi. (...) nu statul este cel care ne oferă toate aceste lucruri, ci companiile. Astfel de companii generează bunăstarea economiei în general şi a ac- ţionarilor în special, oferind locuri de muncă pentru majoritatea populaţiei. Ca urmare a restructurării revoluţionare a economiei şi a politicii instituţionale a statului, este inevitabil ca puterea şi influenţa acestor companii să crească, iar nu să se diminueze în viitorul apropiat”.

O asemenea putere nu poate atrage după sine decât o răspundere echivalentă. La fel ca şi persoanele fizice, persoanelejuridice au datoria de a nu produce prejudicii altora în societate – neminem laedere – , iar dacă acest lucru se întâmplă totuşi, ele sunt ţinute să răspundă, indiferent de natura normei juridice încălcate.

2. Răspunderea penală a persoanei juridice a devenit una dintre cele mai dezbătute tematici ale secolului al XX-lea şi începutului de secol al XXI-lea. Această dezbatere a devenit cu adevărat semnificativă după anii ’90, când atât Statele Unite ale Americii, cât şi Europa s-au confruntat cu un număr alarmant de infracţiuni comise prin intermediul persoanelor juridice – infracţiuni de mediu, antitrust, fraudă, din domeniul farmaceutic, al dreptului muncii, infracţiuni de corupţie, economice şi fiscale. Unele corporaţii – Dynergy, Adelphia Communications, WorldCom, HealthSouth, Parmalat sau Royal Ahold au „preferat” domeniul falsificării documentelor financiare. Altele, printre care Royal Caribbean, Olympic Pipeline, Exxon, Pfizer, Bayer, Shering-Plough Corporation, au încălcat norme de dreptul mediului şi cele privind asigurarea să- nătăţii populaţiei. McWane Inc., una dintre cele mai mari companii producătoare de ţevi din lume, deţine „recordul” în producerea de decese ca urmare a nerespectării diferitelor aspecte ale legisla- ţiei. Consecinţele proliferării fenomenului infracţional corporativ constau în mari pierderi de natură economică, precum şi de vieţi omeneşti. În afara acestora, efectele pe termen lung constând în afectarea mediului înconjurător, a sănătăţii oamenilor, pe care poate, la momentul de faţă, nu le sesizăm încă, nu ar trebui să fie subestimate.

EXTRAS:

Titlul IV. Executarea pedepselor privative de libertate

Capitolul I. Organizarea executării pedepselor privative de libertate

Art. 11. Penitenciarele. (1) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.

(2) Penitenciarele se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(3) Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de Internet a Ministerului Justiţiei şi a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(4) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare ale penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate şi cerinţele speciale de protecţie a anumitor categorii de persoane condamnate.

(5) Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte penitenciarul în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate. La stabilirea penitenciarului se va avea în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate.

Notă. A se vedea şi:

√ H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 1062 din 16 noiembrie 2004);

√ Decizia nr. 507/2012 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor penitenciare (M. Of. nr. 399 din 14 iunie 2012). Art. 9-11427 • Legea nr. 275/2006

Art. 12. Penitenciarele speciale. (1) Pentru anumite categorii de per - soane condamnate la pedepse privative de libertate se pot înfiinţa penitenciare speciale, în condiţiile art. 11 alin. (2).

(2) Penitenciarele speciale sunt:

a) penitenciare pentru minori şi tineri;

b) penitenciare pentru femei;

c) penitenciare-spital.

Art. 13. Secţiile speciale de arestare preventivă. (1) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa secţii speciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(2) În secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pot fi deţinute numai persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză, precum şi persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată.

Art. 14.[1] Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. (1) În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru stabilirea, schimbarea şi individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului, care exercită atribuţiile de preşedinte al comisiei, şeful serviciului/biroului pentru aplicarea regimurilor, medicul penitenciarului, şeful serviciului/ biroului educaţie şi şeful serviciului/ biroului asistenţă psihosocială.

(2) Secretariatul comisiei prevăzute la alin. (1) se asigură de către şeful serviciului/biroului evidenţă din penitenciarul respectiv.

Art. 15. Administraţia Naţională a Penitenciarelor. (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţia publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei, având ca scop coordonarea şi controlul activităţii unităţilor care se organizează şi funcţionează în subordinea sa.

(2) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este asigurată de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite.

(5) Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii.

(6) Veniturile obţinute prin munca prestată de către persoanele condamnate vor fi folosite pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie.

Notă. A se vedea şi:

√ H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 1062 din 16 [1] Art. 14 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 83/2010. Art. 12-15Legea nr. 275/2006 • 428 noiembrie 2004);

√ Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată (M. Of. nr. 628 din 22 septembrie 2009);

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 2003/C/2008 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 603 din 13 august 2008);

√ Decizia nr. 543/2012 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară în Administraţia Naţională a Penitenciarelor (M. Of. nr. 423 din 26 iunie 2012).

Art. 16. Siguranţa penitenciarelor. (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor, precum şi măsurile de pază, supraveghere, escortare, menţinerea şi restabilirea ordinii şi disciplinei în rândul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi a persoanelor arestate preventiv, deţinute în centrele de arestare preventivă sau în secţiile speciale din penitenciare.

(2) Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) Penitenciarele trebuie să dispună de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaţiilor interioare şi al căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare.

(4) În cazul manifestărilor care tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, poate fi solicitat sprijinul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(5) În îndeplinirea atribuţiunilor ce îi revin, personalul din penitenciare poate folosi mijloacele tehnice din dotare, inclusiv armamentul, în condiţiile legii.

Notă. A se vedea şi:

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 1676/C/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 523 din 27 iulie 2010);

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 2748/C/2010 pentru aprobarea Manualului de proceduri utilizat de negociatori în gestionarea incidentelor critice şi a Manualului pentru gestionarea incidentelor (M. Of. nr. 813 din 6 decembrie 2010).

Art. 17. Protecţia martorilor care execută pedepse privative de libertate. Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care execută o pedeapsă privativă de libertate sau este arestat preventiv.

(...)

Lucrarea Protectia penala a pietei de capital | Autor: Tiganoaia Adrian-Catalin reprezintă un studiu aprofundat al infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare. Are la baza identificarea conţinuturilor legale ale acestora cu sancţiunile aferente, analizeazand in continuare aspectele comune tuturor acestor infracţiuni, iar in final este analizată fiecare infracţiune în parte.

Întrucât, în opinia autorului, Legea nr. 297/2004 ar trebui să înregistreze progrese semnificative la capitolul tehnică legislativă în materia incriminării, sunt sesizate deficienţele în această privinţă şi se propune un model de incriminare a acestor fapte, care să aibă avantajul de a conţine, în general, norme penale complete, distincte pentru fiecare comportament prohibit în parte, de a diversifica arealul sancţionator, în funcţie de calitatea subiectului activ şi de a spori sancţiunile în raport cu cele existente în prezent.

La propunerea de sporire a sancţiunilor, s-a ţinut seama şi de concepţia de ansamblu, manifestată la nivelul Noului Cod penal, aceea de a scădea pedepsele în raport cu cele prevăzute în Codul penal în vigoare. Aşa fiind, modelul îşi va păstra validitatea şi după intrarea în vigoare a Noului Cod penal, existând corelare.