Contractul de donatie | Autor: Lucia Uta

EXTRAS:

(...)

"Proprietatea este din toate drepturile cel mai vechi şi cel mai universalmente recunoscut. 

Ea nu este însă, precum pretind mulsi sofişti, rezultatul unei convențiuni omeneşti sau al unei legi pozitive: principiul său îl aflăm in chiar natura omului şi în necesitățile existenței sale. 

Proprietatea este dar un drept al omului în virtutea căruia el se bucură de pământul pe care îl cultivă, de productul muncii  sale, şi transmite aceste bunuri acelora care vin după dânsul. Unde proprietatea nu este protejată, se poate zice că acolo nu mai există societate posibilă şi reîncepe barbaria” (C.  Eraclide, Explicaţiune teoretică  şi practică  a Codicelui civile, vol.  I, Tipografia  Curții,  Bucureşti,  1873,  p.  388). 

Acelaşi  autor  atrăgea atenția asupra importanței organizării juridice a dreptului de proprietate  şi  a  instituirii  unui  sistem  de  garanții  cu  privire  la  acesta,  subliniind  însă  că  dreptul  de  proprietate,  ca  instituție  a  dreptului  civil,  nu  trebuie  confundat  cu  obiectul său, desemnat adesea prin noțiunea de  „proprietate”. 

„Legea civilă – se  arată  în  concluzie  – dă  garanția,  însă  industria  omenească  dă  naştere  pro‐ prietăților. 

Dreptul  de  proprietate,  în  accepțiunea  lui  cea  mai  largă,  ex‐ primă  puterea  suverană  şi  absolută  a  proprietarului  asupra  bunului,  exercitată  fără  intermedierea,  fără  intervenția  terților  între  titularul  dreptului  şi  bunul  ce  formează  obiectul  dreptului  său.

Acesta  se  înfățişează, aşadar,  ca  un  drept  total,  deplin,  întrucât proprietarul dispune de toate puterile asupra bunului.  Caracterul absolut determină întinderea dreptului de  proprietate, care conferă  titularului său cea mai largă vocație asupra  bunului.

A  considera  dreptul  de  proprietate  ca  un  drept  absolut înseamnă  a  admite că  dreptul  de  proprietate, spre  deosebire de celelalte drepturi reale, este un drept deplin, complet, singurul care cuprinde toate cele trei atribute prin care legiuitorul a înțeles să‐l definească.

Potrivit prevederilor art. 555 din Legea nr. 287/2009 – Codul  civil5 –, „proprietatea privată este dreptul  titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în  limitele stabilite de lege”.

Dreptul de proprietate conferă titularului prerogativa posesiei (ius possidendi), care, ca element de drept, exprimă aproprierea și  stăpânirea  bunului1,  folosința  (ius utendi  și ius fruendi),  adică  posibilitatea  de  a  utiliza  bunul  și  de  a‐i  culege  fructele  și,  nu  în  ultimul  rând,  dispoziția  (ius abutendi),  posibilitatea  de  a  dispune  de bun, atât sub aspect material, cât și juridic, prin acte între vii ori  mortis causa. 

(...)