Romana
English
Български
Türkçe
Cosul de Cumparaturi
Yahoo Messenger
Date: 2014-10-04
OBLIGATIA AUTORITATII PUBLICE DE A PARTICIPA LA MEDIERE, PARTE DIN OBLIGATIA DE COOPERARE
Av. Cristina Elena CANDEA*
.jpg)
Potrivit Legii nr. 554 din 2004, actualizata in 2014, a contenciosului administrativ, este autoritate publica orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor publice, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public , in regim de putere publica.
Autoritatilor publice li s-a stabilit prin lege obligatia de cooperare iar medierii i s-a dat prin definitie si sinonimul de cooperare a partilor.
Medierea ca metoda alternativa de solutionare a disputelor ce pot aparea la un moment dat, a fost utilizata in toate statele in mod istoric fie sub denumirea sa formala, fie sub formele sale de exercitare, fara a fi afirmata in mod expres ca si modalitate optionala de interventie compromisorie. In ultimii ani, medierea a devenit un instrument valoros de solutionare a disputelor, tinzand sa concureze cu celelalte forme de solutionare alternativa a neintelegerilor. La nivelul Uniunii Europene, promovarea medierii ca metodă alternativă de soluţionare a litigiilor în domeniul administraţiei publice a fost inclusă în Recomandarea Rec (2001) 9 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind alternativele de soluţionare a litigiilor între autorităţile administrative şi subiecţii de drept privat. Cu toate acestea, Parlamentul European şi Consiliul UE au ales ulterior sa lase aceste aspecte a fi reglementate in mod decisiv si obligatoriu, la nivel national, in functie de reglementarea legala si procedurala nationala, individualizate la nivelul fiecarui stat membru. In acest mod s-a accentuat diversitatea de jurisdictie, devenind anevoioasa orice uniformizare la nivel international.
Rezumand, se poate afirma ca implementarea medierii ca mijloc de solutionare a unor dispute in care parte este si o autoritate publica, este puternic individualizata prin continutul specific legislativ la nivel national. Asadar, aceasta problematica depinde in integralitate de reglementarile interne ale fiecarui stat in parte. In prezent, tendintele internationale sunt pro participarii la mediere a autoritatilor publice. În Belgia spre exemplu, desi articolul 1274 din Codul Judiciar interzice instituţiilor publice să participe la medieri, cu excepţia cazurilor autorizate prin Decret regal sau prin lege, doi mediatori federali au fost desemnati pentru a examina plângerile referitoare la funcţionarea autorităţilor administrative federale.
În Franţa, Ombudsmanul şi mediatorii institutionalizati se ocupă cu plângerile împotriva autoritatilor (mediatorii sunt organizati in comitete pentru soluţionarea pe cale amiabilă a disputelor sau pentru litigii referitoare la achiziţiile publice, in comisii regionale de conciliere şi de compensare pentru accidente, mediatori specializati in educaţie şi in învăţământ superior etc.). Acestia sprijină părţile să ajungă la o soluţie amiabilă şi echitabilă pentru disputele lor. Mai mult decât atât, instantele administrative pot recomanda medierea in cadrul procedural în conformitate cu Legea nr. 95-125 din 08 februarie 1995 privind organizarea instanţelor şi procedurile civile, penale şi administrative şi in conformitate cu Decretul nr. 96-652 din 22 iulie 1996 cu privire la conciliere şi mediere.
Reglementarile din Germania, confera partilor posibilitatea de a recurge la mediere nu numai înainte şi în timpul procedurilor administrative (mediere Mitlaufende) dar, de asemenea, în timpul formalitatilor procedurale non-judiciare sau administrative (mediere Nachlaufende). În timp ce Verwaltungsgerichtsordnung (VwGO) nu include în mod explicit o normă specifică privind medierea judiciară (mediere Gerichtliche), a fost în general admis în baza articolului 87 alineatul (1) VwGO, ca este permis preşedintelui instantei de judecată să invite partile pentru a discuta faptele aduse in fata judecatii, în scopul de a obţine un acord de reglementare amiabilă;
Si legislaţia spaniolă permite părţilor atat să pună capăt procedurilor administrative cat şi să înlocuiască căile de atac administrative prin procedurile de mediere (Legea 30/1992, din 26 noiembrie privind regimul juridic al administraţiilor publice şi procedura administrativă comună). În plus, medierea poate fi utilizată pentru a completa un litigiu aflat pe rolul unui tribunal, în conformitate cu articolul 77 din Legea 29/1998 din 13 iulie care reglementează instanţele administrative. Prevederi similare pot fi găsite în regiunea Catalonia, după intrarea in vigoare a Legii nr. 26/2010 din 03 august, privind regimul juridic şi procedural al autorităţilor publice ale Cataloniei.
Anglia si Tara Galilor desfasoara acest tip de mediere prin Ministerul Justiţiei, autoritate responsabila pentru politica privind medierea, inclusiv promovarea acesteia. Pentru a asigura calitatea medierii recomandate de instanţă în litigiile civile (cu excepţia litigiilor familiale în jurisdicţia Anglia şi Ţara Galilor), autorităţile şi-au coordonat activitatea împreună cu Consiliul pentru Mediere Civilă (CMC) pentru a introduce un program de acreditare. CMC este o organizaţie care reprezintă mediatorii în probleme civile şi comerciale. În prezent, curţile transmit cazurile doar mediatorilor acreditaţi de CMC.
Astfel, la nivel international se poate observa utilizarea la o scara larga a acestei proceduri, existand o serie de structuri oficiale in majoritatea statelor care au reglementat medierea si au introdus-o in mod oficial ca metoda de compromis, prin standardizarea si regularizarea acesteia.
Acceptarea medierii este prevazuta de actele normative in domeniu, ca o optiune careia partile pot sau nu sa ii dea curs. Analizand insa atat caracterul facultativ sau obligatoriu al acceptarii medierii in contextul general al tuturor actelor normative ce reglementeaza autoritatile publice in ansamblul lor, precum si principiile care guverneaza activitatea autoritatilor publice, se poate conchide includerea in atributia extinsa de cooperare si cea a acceptarii medierii.
Cooperarea – notiune prevazuta de lege ca atributie in sarcina autoritatilor publice
In legile specifice de organizare si functionare ale autoritatilor publice, apare in permanenta, atributia acestora de a coopera, prevederile legii in materia medierii venind in precizarea legislatiei existente.
Modificarile aduse prin Legea nr. 370/2009 la legea medierii, accentueaza rolul puterii judecatoresti in informarea partilor in ceea ce priveste avantajele folosirii medierii, cooperand in scopul recurgerii la mediere ca mod de solutionare a conflictelor. Incepand cu luna martie 2010, organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale, au informat partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le-au indrumat sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele.
Urmand linia unei logici juridice simple, rezulta ca din moment ce puterea judecatoreasca (ce exercita parte din atributiile statului) coopereaza pentru consolidarea medierii, s-ar forma un puternic antagonism daca spre exemplu, una dintre aceste autoritati in calitate de parte, ar refuza o mediere.
Conform prevederilor constitutionale, atributele statului sunt realizate de cele trei puteri ale sale, astfel:
a) Puterea legislativa, infaptuita de catre Parlament cu cele doua camere: Senatul si Camera Deputatilor,
b) Puterea executiva, exercitata de Presedinte, Guvern, ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si organele administratiei publice locale,
c) Puterea judecatoreasca, realizata de catre instantele judecatoresti: judecatorii, tribunale, curti de apel, Inalta Curte de Casatie si justitie.
Cooperarea pentru solutionarea neintelegerilor
Legea medierii, prevede in art. 50(1) ca medierea se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea de catre mediator, a unor metode si tehnici specifice, intemeiate pe comunicare si negociere. Toate acestea se concretizeaza in contractul incheiat de participantii la mediere.
Art. 44 din Legea nr. 192/2006, stabileste interzicerea desfasurarii sedintelor de mediere inainte de incheierea contractului de mediere. Acest contract, se incheie intre mediator, pe de o parte si partile aflate in conflict, pe de alta parte, dupa prezentarea acestora din urma impreuna la mediator sau dupa acceptarea medierii de catre partea invitata.
Este adevarat ca nimeni nu poate fi obligat sa contracteze, insa obligatia autoritatilor publice la cooperare, conduce in mod pozitiv la acceptarea invitatiei de a participa la mediere. Un contract are o valabilitate de netagaduit, cu atat mai mult cu cat acesta este produsul rezultat al unor negocieri si implicit, al unei cooperari in acest sens, intre partile contractante.
Autoritatile publice sunt institutii create anume pentru a veni in sprijinul si in folosul cetatenilor, in special atunci cand se poate contribui la solutionarea neintelegerilor. Mai multe legi speciale cuprind in continutul lor, reglementari reglementari in ceea ce priveste cooperarea:
- Legea nr. 90/2001privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, prevede in art. 11 ca : in realizarea functiilor sale, Guvernul indeplineste ca atributie principala cooperarea cu organismele sociale interesate.
- Legea nr. 346/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale, preia aceasta obligatie in art. 4 : Ministerul Apărării cooperează, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, cu celelalte ministere şi organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, cu autorităţi ale administraţiei publice locale, autorităţi administrative autonome, organizaţii neguvernamentale, operatori economici, cu structurile politico-militare şi de conducere militară ale altor state, precum şi ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte.
- Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, prevede in art.36 (2-e) in sarcina Consiliului local: atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern.
Este adevarat ca de cele mai multe ori, legea face referire la cooperarea cu operatori economici si organizatii neguvernamentale, ceea ce ne conduce si lasa deschisa problematica aplicarii acestei cooperari si la mediatorul persoana fizica sau care isi practica profesia in mod singular ca profesie liberala si nu este constituit in asociatii sau societati comerciale. Nimic insa nu impiedica persoana fizica interesata, sa apeleze la o institutie care in mod legal are dreptul de a beneficia de cooperare din partea unei autoritati publice.
Legea nr. 192/16 mai 2006 arata in art. 22 (1) ca: mediatorii isi pot desfasura activitatea in cadrul unei societati civile profesionale, al unui birou in care pot functiona unul sau mai multi mediatori asociati, cu personalul auxiliar corespunzator, sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale, cu respectarea conditiilor prevazute de lege.in art. 12 din legea medierii, este inclusa posibilitatea mediatorului de a dobandi calitatea de membru al unei asociatii profesionale in domeniul medierii, precum si, dupa caz, al altor organizatii. In fine, tot legea nr. 192/2006 sprijina mediatorul in participarea sa intr-o asociatie profesionala si in alte organizatii, ceea ce face posibila aplicarea tuturor textelor legale in ceea ce priveste aplicarea si implementarea efectiva a obligatiei de cooperare a autoritatilor publice.
Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, incurajeaza sporirea gradului de responsabilitate a administratiei publice fata de cetatean ca beneficiar al deciziei administrative.
Relatiile autoritatilor administratiei publice cu cetatenii
Toti cetatenii intra, sub forme variate, in relatii cu autoritatile administratiei publice, deoarece calitatea de cetatean scoate in evidenta competenta autoritatilor administratiei publice in satisfacerea intereselor acestora. Relatiile ce se stabilesc intre autoritatile administratiei publice si cetateni pot fi: relatii de cooperare (colaborare), relatii de utilizare a serviciilor publice (deci de prestatii din partea administratiei catre cetateni) si relatii de autoritate (sau de subordonare a cetatenilor fata de organele administratiei publice). Analizand aceste categorii de relatii, urmeaza a fi evidentiata necesitatea democratizarii permanente a administratiei publice, in ideea stabilirii unei legaturi sistematice intre cetateni si administratie.
a) Relatiile de cooperare directa (de colaborare) intre autoritatile administratiei publice si cetateni vor trebui sa ocupe rolul cel mai important, atat din punct de vedere al ponderii, cat si al valorii si al continutului lor.
Aceste relatii subliniaza, in primul rand, sprijinul pe care cetatenii sunt chemati sa il acorde administratiei publice in vederea realizarii misiunii acesteia, iar ele trebuie sa reflecte existenta unei legaturi absolut necesare intre administratia publica si cetateni. Relatiile de cooperare administratie publica-cetatean sunt o expresie a accesului participativ al populatiei la solutionarea problemelor de interes general, in ultima instanta, o dovada a existentei sau inexistentei unei societati democratice. Ele pot fi grupate in doua categorii si anume: relatii de cooperare directa, in care cetatenii, in mod individual sau grupati in diverse forme de organizare, participa la realizarea unui interes general, la finalizarea unei actiuni, la fel ca structurile administratiei publice si relatii de cooperare indirecta, care apar in cazul in care cetatenii sprijina actiunea autoritatilor administratiei publice fara sa participe la respectiva activitate in mod direct.
b) Relatii determinate de prestarea de servicii ale administratiei publice catre cetateni
Este evident ca administratia publica nu se limiteaza prin autoritatile sale la organizarea realizarii in concret a legii, ci ea are drept mobil, organizarea unor servicii publice intr-o gama variata si complexa de probleme, servicii publice care sa presteze activitatea cetatenilor. Importanta unei bune serviri a populatiei credem ca nu mai este necesar sa o subliniem, fiind de la sine inteles ca realizarea unei serviri necorespunzatoare a cetateanului, determina grave consecinte sociale si politice, cu posibile repercursiuni atat asupra persoanei, cat si asupra statului.
In concluzie, intrucat cooperarea este in prezent o atributie in sarcina autoritatilor publice, se poate statua in mod doctrinar si, de ce nu si in mod practic, bineinteles, ca cel putin din respect fata de cetatean (singur sau organizat in diferite moduri de activitate), participarea la mediere a unei autoritati publice, ori de cate ori ii este adresata, trebuie acceptata neconditionat de catre autoritatea publica invitata in procesul de mediere, cu atat mai mult cu cat medierea implica efectuarea unor costuri cu mult reduse fata de justitia statala sau fata de alte mijloace de solutionare alternativa a neintelegerilor. Costurile se reflecta in bugetul autoritatii publice iar solutionarea prin mediere se reflecta in gradul de respect fata de cetatean si fata de atributiile date prin lege acestor autoritati publice.
*
* *
CRISTINA CANDEA este avocat inscris in Baroul Bucuresti, arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR, doctorand la disciplina Drept international public in cadrul Institutului de Cercetari Juridice „Academician Andrei Radulescu” al Academiei Romane si Cercetator stiintific asociat in cadrul Centrului de Studii de Drept European, mediator, practician in insolventa si coordonator al societatii LEGAL RECOVERY IPURL, vicepresedinte al Asociatiei Profesionistilor pentru Protectia Consumatorului.
![Drept constitutional si institutii politice [Editia a III-a] | Autor: Gheorghe Iancu](http://librariejuridica.ro/userfiles/productboximages/product_1214.jpg)
