Notiunea de DOMICILIU - art. 5 C. proc. civ. anterior, art. 107 NCPC

Notiunea de DOMICILIU - art. 5 C. proc. civ. anterior; art. 107 NCPC - trebuie interpretată într-un sens larg, respectiv adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.

 

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

 

 

Decizia nr. 210/2014

Dosar nr. 14574/300/2013

 

 

Şedinţa din camera de consiliu de Ia 22 ianuarie 2014

 

 

Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, Ia data de 28 mai 2012, reclamantul S.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.M.M., pronunţarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la restituirea sumei de 25.000 euro cu titlu de creanţă asupra imobilului situat în satul L.C., comuna C., judeţui Iaşi (proprietatea pârâtei), şi la recunoaşterea unui drept de retenţie asupra imobilului, până la achitarea integrală a sumei.

Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a judecătoriei Iaşi, arătând că domiciliul său este în Bucureşti, sector 2.

Prin sentinţa civilă nr. 715 din 17 ianuarie 2013, Judecătoria laşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reţinând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. iar domiciliul pârâtei se află în municipiul Bucureşti, sector 2.

Prin sentinţa nr. 17618 din 5 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, argumentând că determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial se face prin raportare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, ori la data de 28 mai 2012 pârâta nu avea domiciliul în municipiul Bucureşti, sector 2, actui de identitate din dosarul Judecătoriei Iaşi fiind emis la data de 14 iunie 2012.

Prin urmare, având în vedere că la data sesizării Judecătoriei Iaşi pârâta domicilia în judeţul laşi, această instanţă este competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta pricină, neprezentând relevanţă faptul că ulterior pârâta şi-a schimbat odată sau de mai multe ori domiciliul.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3), coroborate cu dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 5 teza I C. proc. civ., „cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului”.

În materia determinării competenţei teritoriale, noţiunea de domiciliu trebuie interpretată întru-un sens larg, respectiv adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale reprezintă o aplicaţie pe plan procesual a principiului consacrat în materie probatorie de art. 1169 C. civ. de Ia 1864, conform căruia cel care face o afirmaţie în justiţie trebuie să o dovedească.

În speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Iaşi Ia data de 28 mai 2012.

Reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată că părţile domiciliază în satul L.C., comuna C., judeţul laşi, într-un imobil proprietatea pârâtei; nu au fost depuse înscrisuri doveditoare care să probeze că la data sesizării instanţei pârâta locuia efectiv la adresa indicată de reclamant.

La primul termen de judecată, 25 octombrie 2012, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, arătând că domiciliază în municipiul Bucureşti, sectorul 2.

În acest sens a depus la dosar, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, cartea sa de identitate eliberată la 14 iunie 2012, depusă la dosarul Judecătoriei Iaşi, din care rezultă că are domiciliul la adresa arătată în întâmpinare.

Aşa cum s-a arătat deja, reclamantul nu a dovedit că Ia data de 28 mai 2012 pârâta locuia efectiv la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, toate înscrisurile depuse de reclamant la dosar care cuprind menţiuni despre datele de identificare ale pârâtei fiind mult anterioare înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv din anul 2007.

Înalta Curte reţine că stabilirea domiciliului în sens procesual, ca adresă la care partea locuieşte efectiv, nu se identifică strict cu data eliberării actului de identitate; împrejurarea că actul de identitate al pârâtei este emis la şaptesprezece zile de la data înregistrării cererii de chemare în judecată nu are semnificaţia modificării domiciliului pârâtei în cursul judecăţii de vreme ce reclamantul nu a dovedit că aceasta locuia efectiv în judeţul Iaşi la data de 28 mai 2012.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, în a cărei rază teritorială domiciliază pârâta.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2014.

Sursa: http://www.iccj.ro/cautare.php?id=100861