Recent adaugate

Crescatoria de Gaste

Crescatoria de Gaste

Pretul nostru: 29.00 Lei (RON)
ALTOIREA, pe intelesul tuturor

ALTOIREA, pe intelesul tuturor

Pretul nostru: 23.50 Lei (RON)
Super REDUCERE - Pachet 3 Carti pt. Admiterea in Avocatura / Magistratura

Super REDUCERE - Pachet 3 Carti pt. Admiterea in Avocatura / Magistratura

Pret intreg: 359.00 Lei (RON)
Pretul nostru: 179.50 Lei (RON)
Reducere: 179.50 Lei (RON) (50.00%)
Teste Grila – Drept civil. Drept procesual civil. Drept penal. Procedura penala | 2015

Teste Grila – Drept civil. Drept procesual civil. Drept penal. Procedura penala | 2015

Pret intreg: 110.00 Lei (RON)
Pretul nostru: 99.00 Lei (RON)
Reducere: 11.00 Lei (RON) (10.00%)

Google+

Raspunderea penala a persoanei fizice | Autor: Laura Maria Stanila

  

Recomanda unui prieten Adauga parerea ta Adauga in lista de dorinte Adauga spre comparare
Descriere

EXTRAS:

Capitolul I.

Societatea şi dreptul penal

Secţiunea 1. Societatea, ilicitul juridic şi ilicitul penal

1. În 1939, Vintilă Dongoroz sesiza esenţa vieţii sociale ca „viaţă de relaţiune”, cum o numea el. Orice societate cuprinde o serie de elemente, între care fiinţa umană este silită să acţioneze, să interacţioneze şi să relaţioneze respectând dezideratele vieţii sociale, dar răspunzând în acelaşi timp şi propriilor nevoi şi trebuinţe. Concilierea acestor două chestiuni reprezintă sâmburele bunei funcţionări a societăţii. Atunci când o conduită umană se încadrează în tiparul de comportament social-dezirabil, ea este calificată ca fiind convenabilă pentru societate şi grupul social. Ori de câte ori conduita umană depăşeşte, încalcă sau înfrânge acest tipar, ea va fi calificată drept neconvenabilă şi sancţionată ca atare.

În cadrul acestor mecanisme sociale complexe, rolul principal este deţinut de ordinea juridică sau Dreptul, definit succint ca fiind ansamblul regulilor de conduită impuse de puterea publică şi menite a asigura ordinea în societate. Dreptul nu poate exista decât în cadrul societăţii – ubi societas, ibi ius –, fiind forma cea mai expresivă, mai precisă şi mai sigură de disciplinare a ordinii sociale. Regulile de conduită socială reprezintă comenzi, ordine sau precepte prin care societatea ne cere să facem ceva (iussum), să nu facem ceva (vetitum) sau să facem ceva în anumite condiţii (permissum), precum şi consecinţa nerespectării preceptului, adică tipul de reacţiune socială care va interveni în vederea restabilirii ordinii sociale tulburate prin conduita neconvenabilă. Această consecinţă reprezintă sancţiunea regulii (sanctio).

În cadrul regulilor de conduită socială, normele juridice reprezintă o categorie distinctă, deosebită sub aspectul formei şi al gradului lor de eficienţă. Normele juridice sunt stabilite şi impuse de puterea publică, fiind explicite, obligatorii şi irefragabile pentru toţi membrii societăţii. Sub aspectul conţinutului substanţial, normele juridice sunt alcătuite din precept (praeceptum iuris), alcătuit din ipoteză şi dispoziţie, şi din sancţiune (sanctio iuris), care este determinată şi care poate consta în reparare, retribuţie sau prevenţie. Puterea publică este implicată în realizarea normelor juridice sub triplu aspect: edictarea normelor juridice se realizează de către puterea legiuitoare, aplicarea lor concretă se realizează de către puterea judecătorească, iar supravegherea respectării, precum şi executarea sancţiunilor se realizează de către puterea executivă.

2. Normele juridice, prin preceptul lor, limitează libertatea individuală de acţiune, stabilind o sferă a tolerabilităţii sociale a acţiunilor umane. Tot ceea ce preceptul regulilor de conduită nu opreşte şi tot ceea ce este conform cu acestea constituie sfera licitului, care ar cuprinde deci ansamblul acţiunilor umane permise sau tolerate de către societate. Tot ceea ce regulile de conduită interzic şi tot ceea ce este contrar preceptului acestora constituie sfera ilicitului. Acesta ar cuprinde deci ansamblul acţiunilor umane nepermise şi netolerate de către societate. În plus faţă de cele două categorii tranşante şi monocolore, doctrina vorbeşte şi despre două categorii intermediare – ilicitul tolerat şi ilicitul aparent. Prima sintagmă s-ar referi la faptele de pericol social redus, dar care, formal, constituie o încălcare a preceptului normei juridice, iar cea de-a doua la acele acţiuni sau inacţiuni care eludează conţinutul unor norme prohibitive sau onerative ori prin care se speculează anumite neconcordanţe legislative.

Prin conţinutul său, o regulă de conduită nu determină decât la modul abstract ceea ce este licit. În opinia lui V. Dongoroz, în regula de conduită nu găsim decât noţiunea sau conceptul ilicitului, adică ilicitul abstract sau obiectivitatea ideologică a faptului. Când regula de conduită a fost în mod efectiv încălcată, faptul sau activitatea prin care s-a înfrânt această regulă constituie ilicitul concret sau obiectivitatea reală a faptului.

Ilicitul reprezintă deci neconformitatea sau antijuridicitatea unei acţiuni (conduite) umane cu o regulă de conduită. Sub aspectul specificului normei juridice încălcate, ilicitul poate fi civil, administrativ, penal, fiscal etc. V. Dongoroz vorbeşte despre ilicit penal şi ilicit extra-penal, după cum consecinţa nerespectării unei reguli de drept constă într-o pedeapsă sau doar o sancţiune reparatorie.

Ilicitul penal reprezintă forma cea mai gravă a ilicitului juridic, întrucât produce cea mai însemnată tulburare a ordinii juridice. Spre deosebire de celelalte forme de ilicit juridic apreciate ca fiind mai puţin grave pentru buna desfăşurare a relaţiilor sociale, ilicitul penal este expres şi limitativ determinat de legiuitor şi implică o reacţie socială concertată, promptă şi aspră din partea organelor specializate ale statului. Această reacţie constă în aplicarea pedepsei, cea mai gravă sancţiune juridică existentă.

3. Delimitarea ilicitului penal de celelalte forme de ilicit juridic pe baza sancţiunii aplicabile – adică criteriul formal – a fost avansată de V. Dongoroz încă de la 1939. Acesta a venit cu propria-i viziune asupra criteriilor de delimitare a ilicitului penal de cel extra-penal, oferind o soluţie proprie acestei chestiuni, după ce a avansat mai multe critici cu privire la celelalte criterii de delimitare propuse de literatura de specialitate. Teoriile anterioare ce propuneau delimitarea ilicitului penal de cel extra-penal pot fi grupate în două mai categorii: teorii ce marşează pe deosebirile cantitative şi teorii ce pun accentul pe distincţiile de ordin calitativ între cele două forme de ilicit juridic, penal şi extra-penal. Astfel, teoria deosebirii cantitative avansează ca unic criteriu de delimitare gradul de pericol social al conduitei umane ce încalcă preceptul unei norme juridice. Faptele penale prezintă un grad de pericol social mai ridicat decât faptele prin care se încalcă o normă extra-penală, produc o tulburare mai gravă, mai însemnată ordinii sociale. Potrivit teoriei deosebirii calitative, distincţia dintre ilicitul penal şi cel extra-penal tre-buie realizată plecând de la elemente mult mai importante decât gravitatea faptei. Însă teoriile calitative sunt scindate în funcţie de elementul pe care adepţii îl propun pentru realizarea distincţiei. Astfel au fost propuse criterii subiective de delimitare, între care cel mai uzitat este cel al intenţiei frauduloase, văzută ca atitudine agresivă, voinţă şi conştiinţă de a face rău. Alte criterii propuse în cadrul teoriilor deosebirii calitative sunt cele obiective. Astfel, este propusă delimitarea ilicitului penal de cel extra-penal în funcţie de natura dreptului lezat, coloritul moral al faptului ilicit, rezonanţa socială a faptului sau personalitatea făptuitorului. Potrivit adepţilor acestor criterii, ilicitul penal nesocoteşte un drept, pe când cel extra-penal nesocoteşte o îndatorire, cel penal înfrânge o comandă, pe când cel extra-penal înfrânge o obligaţie, cel penal încalcă drepturile obiective, pe când cel extra-penal încalcă drepturile subiective etc. Sau, plecând de la criteriul coloritului moral al faptului ilicit, ilicitul penal loveşte în sentimentul de pietate sau milă, jigneş- te conştiinţa morală a colectivităţii, nesocoteşte sentimentele morale ale colectivităţii, izvorăşte din motive egoiste sau nesocoteşte sentimentul de solidaritate socială. Potrivit unor alte criterii obiective, ilicitul penal provoacă o reacţie socială de tipul alarmării societăţii în genere, iar nu a unor persoane individuale, produce un rău public şi social, produce dezordine socială sau pune în lumină personalitatea periculoasă, înclinaţiile distructive şi antisociale ale celor ce săvârşesc astfel de fapte.

În ciuda multitudinii criteriilor propuse de doctrină în vederea deosebirii eficiente a ilicitului penal de celelalte forme de ilicit juridic, criteriul formal, al naturii sancţiunii aplicabile, apare ca fiind cel mai simplu şi mai facil de utilizat. Astfel, se consideră ilicit penal orice fapt pentru care normele juridice prevăd o pedeapsă, spre deosebire de ilicitul extra-penal, sancţionat doar cu o sancţiune pur reparatorie.

(...)

Pretul nostru: 55.00 Lei (RON)
Cantitate:

EXTRAS:

 

Cuprins

Capitolul I. Societatea şi dreptul penal

Secţiunea 1. Societatea, ilicitul juridic şi ilicitul penal

Secţiunea a 2-a. Raportul juridic penal

§1. Aspecte generale privind raporturile juridice de drept penal

§2. Raportul juridic penal de conformare

§3. Raportul juridic penal de conflict

Capitolul al II-lea. Instituţia răspunderii penale

Secţiunea 1. Noţiunea de răspundere penală

§1. Pro şi contra răspunderii penale

§2. Despre asumare, imputare şi risc. Liber arbitru şi determinism în dreptul penal

§3. Răspundere şi responsabilitate

§4. Tipicitate, antijuridicitate, imputabilitate şi culpabilitate

4.1. Tipicitatea

4.2. Antijuridicitatea

4.3. Imputabilitatea

4.4. Culpabilitatea

§5. Cauzalitate şi răspundere

Secţiunea a 2-a. Definiţia răspunderii penale

Secţiunea a 3-a. Temeiul răspunderii penale

Secţiunea a 4-a. Subiectele răspunderii penale

§1. Persoana fizică, subiect pasiv al răspunderii penale

§2. Persoana juridică, subiect pasiv al răspunderii penale

Secţiunea a 5-a. Instituţia răspunderii penale din perspectivă istorico-evolutivă

§1. Perioada preetatică

§2. Perioada etatică

Capitolul al III-lea. Principiile răspunderii penale

Secţiunea 1. Aspecte generale privind principiile răspunderii penale

Secţiunea a 2-a. Principiul legalităţii răspunderii penale

Secţiunea a 3-a. Principiul egalităţii de tratament penal

Secţiunea a 4-a. Principiul răspunderii penale subiective

Secţiunea a 5-a. Principiul personalităţii răspunderii penale

Secţiunea a 6-a. Principiul proporţionalităţii răspunderii penale

Secţiunea a 7-a. Principiul unicităţii răspunderii penale

Secţiunea a 8-a. Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale

Secţiunea a 9-a. Principiul umanismului răspunderii penale

Capitolul al IV-lea. Răspunderea penală a persoanei fizice

Secţiunea 1. Noţiunea răspunderii penale a persoanei fizice

Secţiunea a 2-a. Capacitatea juridică penală a persoanei fizice

§1. Aspecte generale privind capacitatea penală a persoanei fizice

§2. Condiţiile capacităţii penale a persoanei fizice

2.1. Vârsta

2.2. Responsabilitatea

2.3. Libertatea de voinţă

2.4. Libertatea de acţiune

Secţiunea a 3-a. Condiţiile răspunderii penale a persoanei fizice

§1. Aspecte generale

§2. Condiţii pozitive privind angajarea răspunderii penale a persoanei fizice

2.1. Săvârşirea faptei prevăzute de legea penală

2.2. Fapta săvârşită să constituie infracţiune

2.3. Participarea la săvârşirea infracţiunii în calitate de autor, instigator sau complice

2.4. Capacitatea juridică penală

§3. Condiţii negative privind angajarea răspunderii penale a persoanei fizice

3.1. Neintervenirea vreuneia dintre cauzele care înlătură răspundere penală

3.2. Imunităţi penale şi procedurale

3.2.1. Precizări introductive

3.2.2. Imunităţi decurgând din dreptul internaţional

3.2.3. Imunităţi decurgând din dreptul intern

Secţiunea a 4-a. Răspunderea penală subiectivă

§1. „Dogma” răspunderii penale subiective

§2. Vinovăţia ca formă a corelaţiei dintre fapta ilicită şi autor

§3. Formele vinovăţiei şi procesele psihice asociate acestora

3.1. Consideraţii generale

3.2. Intenţia

3.3. Culpa

3.4. Praeterintenţia

3.5. Mobilul şi scopul

3.6. Referinţe de drept comparat privind vinovăţia şi formele acesteia

§4. Teorii privind vinovăţia

4.1. Teoria psihologică a vinovăţiei

4.2. Teoria normativă a vinovăţiei

Secţiunea a 5-a. Răspunderea penală obiectivă

§1. Problema răspunderii penale fără vinovăţie

1.1. Aspecte introductive

1.2. Dogma răspunderii penale bazate pe vinovăţie şi compatibilitatea sa cu răspunderea penală obiectivă. Fundamentele conceptului de mens rea

1.3. Pro şi contra răspunderii penale obiective

1.4. Răspunderea penală obiectivă din perspectivă istorico-evolutivă

§2. Răspunderea penală obiectivă şi compatibilitatea sa cu principiul prezumţiei de nevinovăţie

2.1. Consideraţii generale privind prezumţia de nevinovăţie şi celelalte prezumţii legale raportate la răspunderea penală obiectivă

2.2. Răspunderea penală obiectivă şi prezumţia de nevinovăţie: ipoteze funcţionaliste

§3. Teorii privind instituţia răspunderii penale obiective

§4. Formele răspunderii penale obiective

§5. Aspecte de drept comparat privind răspunderea penală obiectivă

5.1. Răspunderea penală obiectivă în dreptul penal german

5.2. Dreptul penal francez

5.3. Impactul normelor de procedură şi al celor care reglementează probaţiunea în Anglia, Franţa şi Germania

5.4. Răspunderea obiectivă în dreptul penal italian

5.5. Evaluarea diferenţelor între legislaţia penală germană, franceză, italiană şi anglo-saxonă în ceea ce priveşte categoria răspunderii penale obiective

§6. Răspunderea penală obiectivă şi formele sale în dreptul penal român

§7. Se mai justifică în contextul legislativ penal actual o răspundere penală fără vinovăţie?

Secţiunea a 6-a. Răspunderea penală a participanţilor la infracţiune

§1. Noţiunile de participaţie penală şi participanţi la infracţiune

1.1. Aspecte introductive

1.2. Participaţia penală

1.2.1. Privire istorică

1.2.2. Criterii de clasificare

1.2.3. Formele participaţiei în Codul penal român

1.2.4. Condiţiile participaţiei penale

1.2.4.1. Aspecte generale

1.2.4.2. Condiţiile participaţiei penale în special

1.2.5. Participaţia la anumite categorii de infracţiuni

§2. Răspunderea penală a participanţilor

2.1. Aspecte introductive

2.2. Condiţiile răspunderii penale a participanţilor

2.2.1. Enumerare

2.2.2. Participarea efectivă a unei persoane la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală

2.2.3. Comiterea faptei prevăzute de legea penală în cooperare cu alte persoane

2.2.4. Participantul să contribuie cu vinovăţie la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală

2.2.5. Coeziunea psihică sau legătura subiectivă a participanţilor – fundamentul răspunderii penale a participanţilor

2.2.6. Inexistenţa impedimentelor care obstaculează angajarea răspunderii penale

§3. Teorii privind angajarea răspunderii penale a participanţilor la infracţiune

3.1. Teoria monistă sau a unităţii infracţionale, a complicităţii-delict unic

3.2. Teoria pluralistă, a autonomiei participaţiei penale, a complicităţii-delict distinct

3.3. Teoria psihologică

3.4. Teoria accesorialităţii

3.5. Teoria răspunderii penale pentru fapta altuia

§4. Individualizarea răspunderii penale în cazul participaţiei

4.1. Cazul participaţiei penale comune

4.2. Cazul participaţiei indeterminabile

4.3. Aspecte suplimentare privind individualizarea răspunderii penale în cazul participaţiei

4.3.1. Problema circumstanţelor

4.3.2. Cazul instigării neurmate de executare

4.3.3. Cazul participaţiei penale improprii

§5. Probleme privind răspunderea penală a autorului mediat. Participaţia penală improprie

5.1. Teoria autorului mediat

5.2. Participaţia improprie – soluţia legiuitorului român la teoria autorului mediat

§6. Aspecte de drept comparat privind participaţia penală şi răspunderea penală a participanţilor la infracţiune

6.1. Participaţia penală în dreptul penal american

6.2. Participaţia penală în dreptul penal francez

6.3. Participaţia penală în dreptul penal italian

6.4. Participaţia penală în dreptul penal german

Secţiunea a 7-a. Cauze care exclud, modifică sau sting răspunderea penală a persoanei fizice

§1. Aspecte generale

§2. Cauze obiective. Cauzele justificative

2.1. Legitima apărare

2.2. Starea de necesitate

2.3. Consimţământul victimei

2.4. Exercitarea unui drept şi îndeplinirea unei obligaţii

2.5. Eroarea în materia cauzelor justificative

§3. Cauze subiective. Cauzele de neimputabilitate

3.1. Iresponsabilitatea

3.2. Intoxicaţia

3.3. Minoritatea

3.4. Actio libera in causa

3.5. Eroarea

3.6. Constrângerea fizică

3.7. Constrângerea morală

3.8. Cazul fortuit

§4. Cauze care sting vocaţia la pedeapsă prin stingerea raportului juridic penal de conflict

4.1. Amnistia

4.2. Prescripţia răspunderii penale

4.3. Lipsa plângerii prealabile sau retragerea plângerii prealabile

4.4. Împăcarea părţilor

4.5. Înlocuirea răspunderii penale

4.6. Amânarea aplicării pedepsei şi renunţarea la pedeapsă

4.7. Renunţarea la exerciţiul acţiunii şi renunţarea la urmărirea penală

Capitolul al V-lea. Concluzii

Bibliografie

Index

Titlul cartii: Raspunderea penala a persoanei fizice
Numele autorului/lor: Laura Maria Stanila
Editura: Hamangiu
Data aparitiei: 19 Octombrie 2012
Numar de pagini: 672
ISBN: 978-606-522-809-2
Tip coperta: Carte brosata
Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator): 55
Formatul de livrare: Carte tiparita

by Drept penal, 16 Nov 2012

Fara a-si propune o epuizare a tematicii raspunderii penale, care este extrem de vasta, printre elementele de preocupare ale autoarei s-au aflat analizarea si explicarea semnificatiei numerosilor termeni utilizati („raspundere”, „responsabilitate”, „imputabilitate”, „culpabilitate”), intrucat atat in limbajul uzual, cat si in cel juridic folosirea lor este neunitara, identificarea conditiilor raspunderii penale, analiza diferentiata a raspunderii penale subiective, bazata pe vinovatie, in opozitie cu cea obiectiva, raspunderea penala a participantilor, cauzele care exclud, modifica sau sting raspunderea penala a persoanei fizice.

Newsletter

Enter your email to subscribe to Newsletter:

Cosul de cumparaturi

In acest moment, COSUL DE CUMPARATURI este gol !

Moneda

Recent vizualizate

Bestsellers

Tratat de crestere a bovinelor. Volumul 1

Tratat de crestere a bovinelor. Volumul 1

Pretul nostru: 80.00 Lei (RON)
Cresterea Crapului - Carte din Colectia Ferma

Cresterea Crapului - Carte din Colectia Ferma

Pretul nostru: 39.00 Lei (RON)

eXTReMe Tracker