Criminalistica | Criminologie

Aceasta lucrare, intitulata Particularitatile criminalitatii organizate in Romania este in egala masura si expresia experientei practice a autorului, dobandita in cei 20 de ani de activitate ca magistrat procuror, dintre care peste 12 ani desfasurati doar in structuri de combatere a criminalitatii organizate, ceea ce a determinat o preocupare aparte pentru o evaluare detaliata, teoretica si practica, a principalelor tipuri de infractiuni grave intalnite in Romania – traficul de droguri, traficul de persoane, criminalitatea informatica, terorismul si finantarea terorismului, criminalitatea afacerilor, fenomenul spalarii banilor –, toate realizate prin inserarea de abordari statistice, invocarea de cazuri practice si trimiteri punctuale la elemente de drept comparat.

STOC EPUIZAT!

EXTRAS:

Criminalistica reprezintă ştiinţa judiciară care elaborează mijloace şi metode tehnico-ştiinţifice, precum şi procedeele tactice destinate descoperirii, fixării, ridicării, examinării şi interpretării probelor, efectuării expertizelor şi constatărilor tehnico-ştiinţifice, în scopul prevenirii şi descoperirii infracţiunilor, identificării faptuitorilor şi administrării probelor necesare aflării adevărului în procesul penal.

Chiar de la începuturile sale, Criminalistica a fost considerata o ştiinţă în înţelesul deplin al cuvântului. Întemeietorul ei, profesorul Hans Gross, a definit-o ca o „ştiinţă a stărilor de fapt în procesul penal”.

Criminalistica pune la dispoziţia organelor judiciare instrumentele ştiinţifice prin care sunt descoperite şi cercetate o serie de date, de elemente esenţiale pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, pentru identificarea autorului care au ca finalitate descoperirea şi administrarea probelor indispensabile aflării adevărului în procesul penal.

Obiectul propriu al stiintei Criminalisticii prezinta importanta pe doua planuri distincte: pe de o parte, remarca aportul sau particular in aflarea adevarului, iar pe de alta parte, evidentiaza unicitatea si autonomia sa fata de celelalte stiinte juridice si nejuridice, dar aflate in slujba justitiei.

Datorita obiectului propriu de cercetare, Criminalisticii ii sunt specifice anumite metode de cunoastere, unele dintre ele tipice stiintei respective, altele comune mai multor stiinte, dar aplicate intr-un mod particular, potrivit obiectului sau. Prin insasi definitia data adevarului, raportata la teoria cunoasterii, acesta este relativ.

Criminalistica nu-si propune sa ajunga la esenta adevarului absolut, dar incearca sa se apropie de aflarea adevarului, fie el si relativ, sine ira et studio, fiindu-i indiferent cui foloseste aceasta. Criminalistica a cautat si a gasit un sprijin eficient in stiintele exacte, utilizand toate cercetarile de varf in sprijinul propriului demers de cercetare.

Singura autoritate care se bucura de acelasi respect, indiferent de tipul de societate din care se naste, este autoritatea Legii. Oricare ar fi insa legea, singurul mijloc de a-i identifica pe cei care o incalca, fara a proceda in mod abuziv la gasirea unui vinovat fara vina, este Criminalistica.

Din cadrul sistemului Criminalisticii, lucrarea de fata prezinta principalele elemente de tehnica si tactica criminalistica.

Aceasta se adreseaza deopotriva teoreticienilor, practicienilor, studentilor din cadrul Facultatilor de Drept, cat si altor specialisti, constituind un veritabil suport teoretic si practic.

Lucrarea Metodologia investigarii criminalistice a unor genuri de infractiuni iși propune sa semnaleze din perspectiva unui inventar de probleme, tehnici și tendințe, nevoia stringenta a reglementarilor globale și dezvoltarii ramurii dreptului spațiului virtual, implicit sa abordeze noi direcții in cercetarea fenomenului infracțional din acest mediu.

Cursul universitar este structurat pe șase capitole și se adreseaza atat studenților, cat și celor preocupați de acest domeniu de activitate.

Lucrarea intitulata „Comportamentul criminogen – epifenomen psiho-entropic” constituie o sinteza a gandirii si orientarilor din multiple domenii ale cunoasterii: drept, genetica, pedagogie, psihologie, psihiatrie, sociologie, teoria sistemelor etc., in efortul de a contura domeniul criminologiei dintr-o perspectiva interdisciplinara.

Tocmai de aceea multi magistrati, profesori, cercetatori, specialisti din domeniile mentionate au manifestat un interes deschis. Cititorul va intalni in aceasta lucrare referiri specifice la termeni din domeniile sus-mentionate.

Cunoscutul genetician C. Maximilian afirma: “Prof. C. Stegaroiu a sumarizat tot ceea ce se putea sumariza, de pe pozitiile stiintei contemporane. El demonstreaza ca nu exista zone interzise cunoasterii”.

Parcurgand aceasta carte vei intelege dinamica sociala si rostul pelerinajului nostru prin viata intr-o maniera diferita de cea pe care ne-o ofera societatea contemporana.

EXTRAS:

(...)

In caz de necesitate poliţistul poate folosi, în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de lege, forţa armelor albe sau a armelor de foc. Armele de foc se folosesc după somaţia: Stai, stai că trag!

În cazurile de legitimă apărare poliţistul poate folosi armele de foc, fără somaţie.

Folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege, înlătură caracterul penal al faptei.

STOC EPUIZAT!

Se interzice folosirea mijloacelor menţionate mai sus împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcină, împotriva persoanelor cu semne vădite de invaliditate şi copiilor, cu excepţia cazurilor în care aceştia înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane.

Poliţia Română poate interveni în forţă, în condiţiile legii, împotriva celor care pun în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea persoanelor ori a organelor de ordine, precum şi împotriva celor care ameninţă cu distrugerea unor clădiri sau bunuri de interes public ori privat.

(...)

Cartea nu mai face parte momentan din oferta noastra, fiind EPUIZATA la furnizori!

Fenomenul spălării banilor, din punct de vedere juridic, este foarte puţin cercetat în ştiinţa penală românească.

Aceasta carte vine să acopere golul din acest domeniu şi, fără să îşi asume rolul de pionierat, identifică elementele de bază ale fenomenului spălării banilor, instituţiile implicate în combaterea acestuia, rolul procurorului în faza de prevenire a acestuia, importanţa cooperării internaţionale.

Se urmăreşte evoluţia legislaţiei naţionale raportată la evoluţia legislaţiei internaţionale şi comunitare şi la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, punându-se accent pe interpretarea legislaţiei în practica judiciară referitoare la sancţionarea autonomă a infracţiunii de spălare a banilor şi la confiscarea extinsă ca mijloc de aplicare a principiului potrivit căruia criminalitatea nu aduce venituri.

Lucrarea este axată mai mult pe aspecte practice, de investigare a infracţiunii de spălare a banilor din punct de vedere al procurorului, stăpânul absolut al fazei de urmărire penală, iar în baza acesteia pot fi create noi posibilităţi pentru aplicarea şi folosirea reală a datelor ştiinţifice, în scopul eficientizării metodelor folosite de autorităţi

Pornind de la necesitatea respectarii conceptului de dreptate, avand in vedere ca „nimic nu face pe om mai rau decat nedreptatea” (Toparceanu) si ca „destinul omului s-a nascut odata cu nevoia de justitie si de respect individual” (Hamburger), a aparut si s-a dezvoltat „vocatia valorificarii conditiei umane cu ajutorul stiintei” (Scripcaru-Terbancea) si anume: medicina legala.

Cursul de Medicina legala reprezinta un aport semnificativ adus literaturii de specialitate. Despre editia a 2-a Prima editie a lucrarii a fost publicata in anul 2009.

A doua editie a lucrarii s-a dovedit evident necesara dupa intrarea in vigoare a noilor Coduri penale care au determinat o schimbare a cadrului legal mai ales in ceea ce priveste intocmirea si intelegerea expertizelor legale.

Autorii, printr-o abordare originala, dar concisa, reusesc sa parcurga in mare masura aspectele medico-legale frecvent intalnite in activitatea practica. Lucrarea, structurata in 19 capitole, abordeaza principalele domenii ale medicinii legale atat din perspectiva teoretica, cat si din perspectiva practica. Astfel, lucrarea constituie un util instrument in intocmirea sau, dupa caz, intelegerea expertizelor medico-legale.

Toate aspectele avute in vedere de autori sunt interpretate atat din perspectiva prevederilor penale, cat si cele procesual penale prin utilizarea criteriilor medico-legale de evaluare a gravitatii unui traumatism, precum si cele legate de evaluarea medico-legala psihiatrica si de expertiza medico-legala in cazul amanarii/intreruperii executarii pedepsei privative de libertate.